Ali Farzat sau Ali Ferzat (arabă: علي فرزات; născut la 22 iunie 1951) este un cel mai cunoscut caricaturist de presă sirian. A publicat peste 15.000 de caricaturi în ziare siriene, arabe și internaționale,îndeplinind funcția de președinte al Asociației Caricaturiștilor  Arabi. În 2011 a primit Premiul Saharov pentru  libertatea de gândire, În 2012 , Farzat a fost numit de către revista Time, unul dintre cei mai influenți 100 de oameni ai planetei.
    Farzat s-a născut și a crescut în orașul Hama, în centrul Siriei, la 22 iunie 1951.”Am început să desenez la vârsta de cinci ani”, spune el. „Nu știam că puteam să desenez, dar am simțit că aveam un sentiment puternic de sarcasm. Aveam o viziune critică asupra lucrurilor”.La vârsta de 12 ani,Farzat  s-a remarcat publicând  caricaturi în paginile  ziarului ”al-Ayyam”, cu puțin timp înainte de a fi interzis de către partidul socialist de guvernământ Ba’ath. În 1969 a început să deseneze caricaturi pentru ”al-Thawra”, un alt cotidian controlat de guvern. În 1970 s-a înscris  la Facultatea de Arte Frumoase la Universitatea din Damasc pe care  a părăsit-o,  înainte de absolvire, în 1973.  La mijlocul anilor 1970,s-a mutat la un alt ziar, ”Tishreen”, unde i-au apărut caricaturi în fiecare zi.
     Recunoașterea internațională a urmat în 1980, când a câștigat premiul I la Festivalul Intergrafic Internațional de la Berlin, Germania, și desenele sale în ziarul francez ”Le Monde” . Expoziția sa din 1989, desfășurată la Institutul Lumei arabe din Paris, i-a adus  o amenințare cu moartea din partea lui Saddam Hussein  și o interdicție în Irak, Iordania și Libia . Caricatura care a produs cea mai mare controversă poartă titlul ”Generalul și Decorațiile” și înfățișează
un general care-i oferă unui cetățean arab flămând,decorațiile sale militare.Ca parte a elitei intelectuale siriene,Ferzat a fost un avocat proeminent pentru libertatea de exprimare în timpul regimului tatălui lui Bashar al-Assad, Hafez al-Assad. Dar când Bashar al-Assad i-a succedat tatălui său în calitate de președinte în 2000, Ferzat era convins  că există un scurt moment de speranță, numit ”Primăvara Damascului”, care l-a însoțit în  primii anide la venirea la putere..
        Întâlnirea inițială a lui Farzat cu președintele sirian Bashar al-Assad a avut loc în 1996,  înainte de președinția începută la 17 iulie 2000. ”O relație care a început într-o expoziție la Damasc, la care a participat în 1996. A vrut să știe prin mine și alți artiști și intelectuali despre corupția din țară și a continuat să facă sloganuri de reformă, dezvoltare și modernizare, dar sloganurile s-au evaporat când a venit la putere. Și am fost foarte critic față de el din momentul în care a preluat puterea prin caricaturile mele extrem de tăioase.”Potrivit lui Farzat, „El [Bashar] a râs, la unele dintre caricaturi – în special la cele care  vizau personalul de securitate – și  întorcându-se către ei și a spus: „Hei, face mișto din voi. Vo ice credeți ?” Ulterior, cei doi au legat o prietenie.
         Încurajat de Assad ,în decembrie 2000, Farzat a început să publice al-Domari („Lampagiul”),care a fost primul periodic independent din Siria de când Partidul Socialist  Ba’ath a venit la putere în 1963.  Ziarul s-a constituit ca o platformă media  bazată pe  satiră politică care critica dictatura instaurată în țară  ,fiind similar săptămânalului ”Le Canard enchaîné”. Prima ediție a publicației a ieșit în februarie 2001, iar cele 50.000 de exemplare au fost vândute în mai puțin de patru ore. Acest lucru a făcut ca entuziasmul și încurajarea Președintelui Assad să dispară repede. Până în 2003, cenzura guvernamentală frecventă și lipsa fondurilor l-au forțat pe Farzat să închidă ziarul ”al-Domari”.  ”Guvernul a respins tonul nostru critic și a închis publicația .Reformiști care au fondat al-Doumari au fugit din țară sau sunt în închisoare.” – declara Farzat. În 2002, artistul a câștigat prestigiosul premiu acordat de Ministerul de Externe olandez   ”Prince Claus” pentru ” realizări în cultură și dezvoltăre”.Până în 2003, însă, cenzura guvernamentală frecventă și lipsa fondurilor l-au forțat pe Farzat să închidă ziarul ”al-Domari”.
         În 2007, Ferzat a prevăzut  o „criză monumentală” în Siria, dacă partidul Ba’ath va continua  misiunea sa „de a priva alte partide naționale de o participare adevărată și efectivă”.Această criză s-a instalat ,odată  cu demonstrațiile antiguvernamentale de la 26 ianuarie 2011. Protestele stradale au făcut repede loc conflictului militar ,dintre grupările rebele și armata siriană,Manifestațiile de masă împotriva cărora regimul a reacționat, fără prea multe reticențe, cu focuri de arme, arestări și bombardamente focalizate pe cartierele și localitățile rebele, s-au transformat cu timpul într-un adevărat război civil.
          Pe 25 august 2011, în drum  spre casă, venind de la  atelierul său  , în Piața Umayyad din centrul Damascului  Farzat a fost forțat să părăsească  mașina sa, de către doi oameni înarmați și mascați, considerați ca făcând parte din forțele de securitate ale miliției pro-guvernamentale. Cei doi bărbați l-au agresat, după care l-au aruncat pe marginea drumului dintre Damasc și aeroport ,acolo unde câțiva trecătorii l-au găsit și l-au dus într-un spital.Potrivit uneia dintre rudele sale, forțele de securitate și-au orientat agresiunea în mod special asupra mâinilor , ambele fiind rupte și apoi i-au spus lui Farzat că era „doar un avertisment”. Fratele artistului, As’ad,a susținut că Farzat a fost răpit de la domiciliu  și apoi dus pe drumul aeroportului după ce a fost bătut „cu sălbăticie”. Luptătorii l-au avertizat apoi „să nu satirizeze liderii Siriei”. Comitetul Local de Coordonare (LCC),reprezentând  o grupare a rebelilor sirieni care luptă pentru înlăturarea regimului Assad , a declarat că servieta și desenele aflate în ea au fost confiscate de atacatori.
      Ca răspuns la vestea torturării lui Farzat, membrii opoziției siriene și-au exprimat dezacordul și câțiva activiști online au schimbat imaginea profilului lor Facebook cu cea a lui  Farzat pe patul  de spital.În solidaritate cu caricaturistul,incidentul a provocat o revărsare  de solidaritate  din partea   caricaturiștilor din lumea arabă și a celor de la nivel internațional.
        Statele Unite au condamnat atacul, numindu-l „premeditat, brutal”.Potrivit analistului și comentatorului lumii arabe de la BBC, agresarea lui Farzat este un semn că toleranța autorităților siriene la disidență a atins cota  zero. Cu o lună mai devreme de acest incident , Ibrahim al-Qashoush, compozitorul unui cântec  antiguvernamental foarte popular, a fost găsit mort, cu corzile vocale tăiate.
         În urma atacului  , Farzat a declarat că nu se mai întâlnește cu al-Assad, deși nu era sigur dacă al-Assad a ordonat personal atacul împotriva sa. El nu a renunțat la criticile  regimului  lui  al-Assad, spunând: „M-am născut să fiu caricaturist, să mă opun și  să am divergențe  cu regimurile care fac aceste lucruri rele.Asta face eu…” Caricaturistul  a fost forțat să părăsească Siria,stabilindu-se în Kuweit unde a continuat să lucreze.  În decembrie 2012, Farzat a fost premiat cu premiul ”Gebran Tueni” în Liban. El a fost desemnat ca „unul dintre cele mai faimoase personaje culturale din lumea arabă”.
            Caricaturile lui Farzat sunt centrate pe teme care  critică birocrația, corupția și ipocrizia din cadrul guvernului și a elitei bogate. Desenele sale, de regulă fără cuvinte, descriu mai mult tipologiile  umane decât  indivizii în sine. Prin caricaturile sale curajoase,artistul a câștigat respectul multor  arabi,dar în același  timp  au atras furia guvernelor din multe țări arabe.     Cu toate acestea, de la începutul revoltei din Siria, în martie 2011 , Farzat a fost mult mai direct în caricaturle sale, reprezentând figuri reale ale regimului, în special  pe cea a președintelui  Siriei, Bashar al-Assad. ”La începutul protestelor, m-am simțit ca și cum aș fi fost posedat, ca și cum nu mai aveam controlul corpului meu. Vocea din interior era mai puternică ca  oricând”- își amintește artistul. În timpul  unei vizite la Bruxelles din 2011, lui Ferzat i s-a acordat ”Premiul Saharov” pentru libertatea de gândire, din partea Parlamentului European,  care l-a omagiat ca pe una dintre cele mai importante figuri ale  Primăverii  arabe.În acelasi timp,temerile caricaturistului pentru siguranța sa s-au accentuat  cu fiecare zi ce trecea. Situația lui a devenit și mai complicată atunci când  ziarul la care lucra s-a închis .Riscând deportarea în Siria,artistul  a contactat asociațiile   ”Cartooning for Peace” și  ”Reporters Sans Frontières”, înainte de a decide în 2017 să se refugieze în Franța (țara   considerată de artist ca locul de naștere al libertății de exprimare) pentru a continua ceea ce este atât de important pentru el : să deseneze  și să spună adevărul.     Ali Ferzat continuă să suporte consecințele, chiar și în exil,confruntându-se adeseori  cu amenințări explicite pentru caricaturile sale în care critică despotismul și extremismul religios.