André François, pe numele adevărat André Farkas, (n. 9 noiembrie 1915 – d. 11 aprilie 2005) a fost un grafician,caricaturist și ilustrator francez, de origine română, născut la Timișoara (atunci parte a imperiului Austro-Ungar).
      Tatăl său, Adalbert Farkas, era de profesie agent de asigurare,iar mama,Olga (Ploch după numele de familie) s-a născut la Viena,în anul 1898. A absolvit Liceul Israelit din Timişoara în anul 1931-1932. După un an de studiu la Facultatea de Arte Plastice (1932-1933) din Budapesta,s-a mutat la Paris, în 1934, unde a fost invitat să studieze  la ”École des Beaux-Arts ” de reputatul grafician Adolphe Cassandre, școală pe care acesta o înființase de curând.La recomandarea acestuia, tânărul François a făcut afişe pentru Galeriile Lafayette, apoi lucrări de grafică pentru Expoziția Universală din 1937 în Paris.
        În 1939 a primit cetățenia franceză,schimbându-și numele André François . Tot în același an  s-a căsătorit cu o tânără englezoaica, Margaret Edmunds,mariajul lor având o durată de  66 de ani.Artist evreu de stânga, s-a ascuns de germani în timpul celui de-al doilea război mondial ,mai întâi  la Marseille ,apoi la o fermă din Savoia ,ca în cele din urmăi să se mute în Grisy-les-Plâtres, un mic sat din apropiere de Pontoise, un loc convenabil pentru a-și întreține  familia sa.După eliberare s-a stabilit în localitatea rurală Grisy-les-Plâtres.Artistul a ilustrat prima carte pentru copii în 1946, iar în anul următor ilustrează „Jacques Fatalistul” a lui Diderot.Prima carte de beletristică ilustrată  de François, „Cartea cu pat dublu”, a fost publicată în 1952. Mai târziu  a ilustrat o carte a poetului Jacques Prévert, iar cartea  pentru copii „Crocodile Tears” a fost publicată în 1956 și a fost tradusă în 14 limbi. Artistul a intrat și  în lumea ilustrației publicitare ,  colaborând  cu postere publicitare pentru  campanii  precum ” Stemm Socks”, ”Citroen automobiles”, magazinul ”Le Printemps”, ”Pirelli”,” Shell ”și săptămânalele  franceze ” Le Nouvel Observateur” și ”Telerama”. Artistul a folosit, de multe ori, obiecte vizuale care adesea însemnau transformarea obiectelor banale  în formele umane și invers. În 1956 a proiectat seturi de costume pentru  compania de balet a celebrului coreograf Roland Petit și costume pentru piesa de teatru  ”Nevestele vesele din Windsor” a lui  William Shakespeare la ”Teatrul Royal Shakespeare”, în 1956.
După publicarea în 1952 în Anglia a antologiei sale de caricaturi „The Penguin André François”  și „Marinarul tatuat și alte caricaturi” în 1953, în Franța”,opera sa a devenit căutată de către directorii de artă din Statele Unite. În 1958, albumul de caricaturi ”The Half-Naked Knight”, publicat de editura Knopf, a atras o pleiadă din ce în ce mai mare de acoliți ai artistului, cu desenele lui pline de  ironii și de zâmbet. Artistul a fost, de asemenea, însărcinat să facă eseuri vizuale pentru vacanțe și sporturi ilustrate pentru faimoasa revistă magazine ”The New Yorker”.
      A devenit repede unul dintre cei mai mari artişti graficieni ai secolului XX, cu o „viziune grafică magică”, imaginație şi umor. A creat afişe, ilustrații pentru ziare şi magazine, printre care ”Le Nouvel Observateur”, ”Vogue”, ”The Observer”,”New Yorker”,”Paris Match”,”Sports Illustrated”, ”Le Monde”, ”Life”, ”Esquire” etc. A ilustrat romane, volume de poezii şi cărți pentru copii,precum  și  operele lui Jacques Prévert, Alfred Jarry si Boris Vian.
     Pictor, sculptor, caricaturist, grafician (realizează sute de desene publicitare), André François este  cunoscut mai ales ca un mare illustrator, cu o „viziune grafică magică”, imaginație şi umor. Desenează coperțile unor importante reviste englezești, franțuzești, elvețiene, americane, printre care și „Punch”,”La Rire”, „New Yorker”, „Nouvel Observateur”, ”Lilliput”,”Graphis”.Desenele sale au fost reproduse rapid în alb-negru, dar a experimentat și culori vibrante și mai târziu a devenit un colagist devotat, combinând desene cu obiecte uzate moral, ca de exemplu  fețele de ceasuri vechi. Artistul a fost fascinat,de asemenae, de mașinăriile ”vintage”.De asemenea,a produs desene animate pentru televiziune și a lucrat pentru UNICEF. În 1956, una dintre lucrările sale, „Lacrimile Crocodilului”, câștigă premiul de cea mai bună carte pentru copii în Statele Unite și este tradusă în 14 limbi. A creat peste 70 de decoruri şi costume de teatru în Anglia şi Franța.                      A avut numeroase expoziții individuale în muzee prestigioase, ca ”Musée des Arts Decoratifs” şi ”Palais de Tokyo” în Paris, ”Muzeul Stedelijk” în Amsterdam, în muzee în Germania, Japonia, Belgia, Austria, etc. În anul 2011 în Mediateca Jean-Moulin din Margny-lès-Compiègne, la inițiativa lui Janine Kotwica, autoarea unui blog bine documentat despre artist, s-a creat ”Centrul André François”. Mediateca Centrului Cultural Francez din Timişoara, bd. Constantin Diaconovici Loga nr. 46, poartă numele artistului originar din Timişoara.

          De o creativitate, de o inventivitate, de o luciditate și o energie juvenilă impresionante, a fostun virtuoz al tuturor tehnicilor : gravuri diverse (litografie, aquaforte, serigrafie…), desene în creneală sau creion, pastel sau cărbune, picturi în apă, ulei sau acrilic, colaje neașteptate din tot soiul de materiale, farfurii sparte, lemne putrede sau arse, fiare, plumb topit, obiecte deturnate și împerecheate, în compoziții disonante sau armonioase, cu un umor care nu exclude nici sensul nici exigența estetică. Registrul său merge de la poetic la șfichiuitor, de la hazliu la tragic, de la liric la violent, de la tandru la grotesc, de la comic la disperare. Desenele sale aveau influențe suprarealiste și un umor plin de ironie, comparat cu cel al lui Saul Steinberg.”Împreună cu Saul Steinberg, a fost lumina călăuzitoare a ilustrației anilor ’50”.Toți cei care au început să practice ilustrația în acel moment au fost profund inspirați de el” ,avea să comenteze celebrul grafician și ilustrator american Milton Glaser.Cavaler de la ”Légion d’Honneur” (1975), François a primit un doctorat onorific de la Universitatea din Londra în 1977. Ralph Steadman l-a numit „unul dintre cei mai buni artiști grafici ai secolului XX”, iar Quentin Blake a spus despre stilul său : „Desenele nu par să fi trecut printr-un proces de pregătire, ele fiind ca și cum tocmai ar fi fost zgâriate pe hârtie în momentul în care erau gândite”. Searle, care a mărturisit că este „un admirator constant al viziunii sale grafice extraordinare și chiar magice”, a remarcat în introducerea sa la ”The Biting Eye” că „în  desenele lui André François, linia divizoare  dintre realitate și fantezie este abia vizibilă”.

            Din păcate,atelierul cu arhivele și toate operele ce i-au rămas i-au fost mistuite de un incendiu în decembrie 2002. A depășit curajos această tragedie spre a crea, la 87 de ani, cu o regăsită febrilitate tinerească, opere în care a integrat rămășițele calcinate sau topite recuperate în urma incendiului.
André François moare pe 11 aprilie 2005,la vârsta de 89 de ani, în casa sa din Grisy-les-Plâtres, Franța.