MOTTO : ”Caricatura este arta iubirii cu tandrețe a oamenilor.  Exagerează ce este revelator  și lasă deoparte  ce este banal.” Anne Birkefelt Ragde

Gabriel Bratu,  unul dintre decanii de vârstă ai caricaturii din România, este un valoros şi autentic artist-caricaturist care  în toată viața sa  s-a  manifestat ca un artist angajat, un  cronicar sensibil al vremurilor de ieri și de azi, cu iubire pentru semenii săi.

Artistul nu a obosit  să se manifeste prin arta caricaturii pornind de la  ideea că datoria  sacră a fiecărui  caricaturist  este de a spune NU, ori de câte ori este călcată în picioare demnitatea și onoarea umană. .De-a lungul poveștii sale fascinante care cuprinde o carieră artistică de peste șapte decenii, caricatura și existenţa artistului  s-au  contopit  până la identificare.

GAVRIL  ( GABRIEL) BRATU  s-a născut la 5 noiembrie 1934 la Craiova,capitala  Olteniei considerată ca fiind ”leagănul caricaturii românești”, pentru simplul motiv că de aici au plecat faimoșii graficieni și caricaturiști Nicolae Petrescu-Găină, Ion Anestin, Nicolae Drăgulescu-Drag, Francisc Șirato, Eugen Taru, Benedict Gănescu, Silvan Ionescu, D. Negrea-Gan și Horațiu Mălăele.

Lumea desenului satiric l-a captivat de mic copil ,astfel încât ,pe  la 4-5 ani Gabriel desena de zor pe pereţii casei cu cărbunele  din fierul de călcat al mamei sale. La 10 ani a scris și ilustrat singur „Gura mahalalei”,  primul său ziar în  două pagini din care au apărut două numere. La 13 ani devenea corespondentul „Jurnalului copiilor”, supliment al revistei „Licurici,” care apărea la Bucureşti, ca mai apoi să devină corespondentul ziarului „Sportul popular”,singurul cotidian de sport din România din acele vremuri.

La 14 ani a debutat cu o caricatură în ziarul regional ”Înainte”,pe când era elev al Liceului ”Carol I ”din Craiova, liceu care și-a schimbat denumirea în 1948 ,devenind ”Nicolae Bălcescu.”De atunci ,timp de  65 de ani,artistul  a colaborat neîntrerupt cu   ziarul craiovean,cu noua denumire de azi, ”Cuvântul libertății”.

Datorită ”originii nesănătoase” a tatăui său,perceput ca un ”patron capitalist”,în ciuda faptului că deținea un modest atelier de țesut cu două lucrătoare,elevul Gabriel Barbu a fost exmatriculat din liceu.Pentru ca să se ”reabiliteze”, o perioadă de timp a muncit ca  voluntar pe șantierului Bumbești – Livezeni,obținând  ”certificatul de bună purtare”.Reîntors la Craiova și-a continuat studiile liceale și în paralel a urmat cursurile  Școlii de Artă „Cornetti”. După examenul de  bacalaureat,Gabriel Barbu  și-a încercat norocul la Facultatea de Cinematografie din București,dar și de aici a fost dat afară  ,din cauza  aceluiași dosar în care apărea  „tatăl reacționar”.

S-a înscris, apoi, la Școala de desene animate înființată de regizorul  Ion Popescu Gopo, în cadrul Studioului Cinematografic din București .Gopo l-a îndemnat  să se înscrie  la Institutul „Maxim Gorki”, unde avea să-i aibă colegi  pe Dumitru Tinu și Stela Popescu.

Cursurile erau predate în limba rusă și din acest motiv, Gabriel Barbu a decis să abandoneze Institutul. După efectuarea serviciului militar, s-a reîntors la Craiova, fiind angajat, în 1955, la Casa Regională a Creației Populare Oltenia ca șef al Sectorului arte plastice, foto și artă populară.

În 1966,a absolvit Facultatea de Arte Plastice din cadrul Institutului Pedagogic din București,iar în 1980 ,Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. În timpul studenției,s-a afirmat ca actor, jucând în piesa de succes ”Trandafirii roşii” a dramaturgului Andi Andrieş, la Casa Studenţilor „Grigore Preoteasa.”

În 1972 s-a transferat la Editura „Scrisul Românesc”, odată cu ființarea acesteia,lucrând mai întâi ca grafician și apoi ca secretar general de redacție sub directoratul lui Ilarie Hinoveanu (1972-1990) şi a lui Marin Sorescu (1990-1996). A  fost trup și suflet pentru editura craioveană, încât a acceptat, în condiţiile reducerii fondurilor financiare, să lucreze o lungă perioadă cu o  jumătate de normă, ceea ce nu l-a împiedicat să realizeze peste 200 de coperţi (unele nesemnate) și  să facă grafică ilustrativă la multe cărţi pentru copii, obţinând, în 1980, premiul naţional pentru ilustraţie de carte pentru copii. De-a lungul acestor ani a avut ocazia să cunoască o mulţime de oameni din matricea romanilor celebri –  de la Tudor Arghezi,Zaharia Stancu, Marin Sorescu,Maria Banuș, Maria Tănase, Ioana Radu, Maria Lătăreţu, şi Corneliu Baba,Sabin Bălaşa, până la Amza Pellea, Mihai Drumeş,Iosif Constantinescu Drăgan,Constantin C. Giurescu  şi mulţi alţii.

În 1992 a revenit la Casa Creației Populare Dolj, unde a rămas până în 1997, când s-a pensionat.

În îndelungata sa carieră,Gabriel Bratu a publicat un volum uriaș de caricatură,  cronici și articole diverse în multe ziare, reviste şi almanahuri, precum: „Scânteia tineretului”, „Cuvântul libertăţii”,„Licurici”, „Apărarea Patriei”, „Ramuri”, „Amfiteatru”, „Gazeta literară”, „Urzica”, „Moftul român”, „Harababura”, „Satiricon”, „Perpetuum comic”. Rubricile pe care le-a ţinut zilnic în presa din România  au rămas, la rândul lor antologice: „Pilule amare”, „Bile negre”, „De la obraz”, „Moravuri şi năravuri”, „Off-uri”. A publicat în toate revistele de caricatură naţionale, ba chiar şi în multe publicaţii de peste hotare.

De-a lungul timpului,artistul  a participat la peste 250 de de expoziții locale, regionale, interregionale,inclusiv la Saloanele Naţionale de Grafică şi Saloanele Naţionale de Caricatură de la Bucureşti, Craiova, Timişoara, Tg. Mureş, Brăila, Suceava, Galaţi, Urziceni, Petroşani, Gura Humorului, Vaslui; a participat,de asemenea,  la peste 125 de expoziţii internaţionale, în peste 25 de țări ale lumii,în orașe precum Tokyo, Montreal,Toronto, Berlin, Knokke Heist, Bratislava, Gabrovo, Bruxelles, Skopje, Osten, Beringen, Kruish, Belgrad, Amstelveem, Ancona, Teheran, Mazara del Valle, Istanbul, Ancara, Moscova, Praga, Wroclaw, Varşovia, Havana, Ierusalim, Tel Aviv…

Gabriel Bratu este primul artist plastic care, în viaţă fiind, a deschis o expoziție personală la Muzeul de Artă Craiova, în 1972. Ulterior, sălile acestei prestigioase instituţii de artă au găzduit expozițiile  multor artişti contemporani.

De remarcat că a  avut peste 40 de expoziţii personale în Craiova și  în multe alte orașe din ţară, culminând cu cele de la Aalborg din Danemarca şi Toronto din Canada.

Gabriel Bratu a obținut prestigioase premii la festivaluri și saloane de grafică satirică și caricatură.Astfel,în anul 1951,artistul a fost premiat la Concursul Naţional de caricatură organizat de revista „Urzica”, iar în 1956 la concursul pe ţară organizat de ziarul „Informaţia Bucureştiului”.În anii care au urmat,caricaturistul a obținut numeroase premii importante ,printre care:  Premiul pentru cea mai bună ilustraţie pentru cartea de copii  ”Meserii,meserii”,Premiul ”Harababura”,Premiul ”Bobul de Aur”,
Marele Premiu la Festivalul Internațional de Satiră și Caricatură ”Umor… la Gura Humorului”,Premiul I la Festivalul Internațional de Satiră și Umor ”Mărul de Aur” ,Bistrița – Năsăud, Premiul „Elena Farago”,Premiul „Benedict Gănescu”, ,
Premiul de Excelență la  Salonul de Umor ,Suceava,Premiul Special ”Traian Bența” penru Grafică Satirică,Iași etc.

Artistul este prezent în albumul ”Maeştrii caricaturii româneşti”, editat la Moscova,alături de ”monștrii sacri” ai caricaturii românești,precum Eugen Taru, Cik Damadian, Matty, Nell Cobar, Albert Poch, Benedict Gănescu… A apărut,de asemenea, în prestigioasele  reviste de umor „Witty World”,din  Los Angeles, şi „Eulenspiegel”, din Germania.Este prezent în „The Cartoon and Olimpic Book” la Londra, în „Who’s Who” şi în albumul „Caricaturiştii români ai secolului XX”. A fost premiat în anul 1980 pentru ilustraţia la volumul „Meserii, meserii”, apărut la Editura „Facla” din Timişoara, una din cele peste 30 de cărţi apărute la editurile „Scrisul Românesc”, „Sport-Turism”, „Facla” şi ”Editura Tineretului”.

Gabriel Bratu este și un apreciat ilustrator pentru cărți de copii,fie pentru cele scrise de el („Negru ca Tăciunele și cei 7 uriași”, „Olimpian și Olimpiada albă”, „Gore, turist ideal, de la Sinaia la Predeal”, „Moș Crăciun cu plete dalbe”), sau cele aparținând altor autori: Elena Farago („Țop – Țop), Mihail Gănescu („Meserii, meserii, pentru harnicii copii”), Dorel Sibii („Poveste din poveste”), Damian Ureche („Pescarii de pe apa de argint”), Miruna Marin („Fulger de nea”), Paul Anuța (Rodul Pământului”, Mihai Măceș („Povestiri de Moș Crăciun”).

Mai bine de 45 de ani,Gabriel Bratu  a fost colaboratorul radioului craiovean, având după 1990 , emisiunile săptămânale „Oameni care nu trebuie uitaţi” şi „Civica”, inclusiv  collaborator al  Studioului Teritorial TVR Craiova,pentru care a  realizat emisiunile săptămânale „Orele cetăţii” şi „Şcoala bărbaţilor”.

Profesor la Şcoala de Artă „Cornetti”, Gabriel Bratu a fost, ani în șir, un priceput organizator de saloane şi expoziţii de caricatură ,aducându-și contribuția ca organizator a nu mai puțin de 12 ediții a Salonului Internaţional de Caricatură „Nicolae Petrescu-Găină” de la Craiova. El a fost acela care  a înfiinţat prima galerie de artă a amatorilor – Galeria ”Cromatic”,din  Craiova. De asemenea  a ființat primul cerc sătesc de artă naivă şi primul cerc sătesc de film,o parte din artiştii amatori de-atunci fiind astăzi nume cu renume în arta românească şi nu numai.

Deşi născut şi crescut în oraşul  Craiova, Gabriel Bratu s-a manifestat şi ca un îndrumător cu vocaţie al folclorului şi tradiţiilor populare româneşti, în cadrul Casei Creaţiei Populare Oltenia, remarcându-l pe pictorul naiv Ghiţă Mitrăchiţă din Bârca lui Adrian Păunescu sau lansând cântăreţi de muzică populară.

Gabriel Bratu are şi meritul de a fi lansat şi tineri debutanţi, deveniţi ulterior personalităţi în domeniu: Nicolae Alexi (fost preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici), Aurel Bulacu (fost director al Liceului de Artă „Nicolae Tonitza” din Bucureşti), Ion Truică (profesor la Institutul de Arte Plastice din Iaşi şi realizator de filme animate), pictorii Vintilă Mihăilescu, N.Truţă, M.Trifan, etc.

Îndrăgostit iremediabil de muzica populară românească ,Gabriel Bratu a avut o contribuţie remarcabilă în organizarea Festivalului Festivalului Naţional „Maria Tănase”,începând cu prima ediţie a Festivalului din 1969,din juriu făcând parte celebra Ioana Radu, iar recitalurile au fost susţinute de Doina Badea şi Margareta Pîslaru, îndrumată spre folclor de însăşi Maria Tănase.

Gabriel Bratu este membru în Uniunea Artiștilor Plastici din România și vicepreședinte a asociației Caricaturiştilor Profesionişti din România.Din 2005 este Cetățean de Onoare al Municipiului Craiova,ca un semn de recunoaştere publică a activităţii sale artistice de zeci de ani – ce i-a legat definitiv renumele de oraşului său natal.