George Grosz (26 iulie 1893 – 6 iulie 1959) a fost un artist german cunoscut în special pentru desenele caricaturale care descriu cu duritate viața  din Berlinul anilor  1920. A fost un membru  proeminent al grupurilor ”Berlin Dada” și  ”Noua Obiectivitate” din timpul Republicii Weimar  înainte de a emigra în Statele Unite  în 1933.

George Grosz s-a născut în Berlin ca Georg Ehrenfried Groß , însă și-a schimbat numele în 1916 dintr-un entuziasm romantic pentru   America care și-a avut originea după ce artistul a citit cărțile lui James Fenimore Cooper, Bret Harte și Karl May, nume pe care și l-a păstrat tot restul vieții.

Grosz a crescut  în orașul Stolp din Pomerania (acum Słupsk, Polonia), unde mama lui a devenit administratoarea  popotei locale a husarilor,după decesul tatălui său în 1901. La îndemnul verișorului său, tânărul Grosz a început să urmeze  un curs  de desen săptămânal, predat de un pictor local, pe nume Grot. Grosz și-a dezvoltat aptitudinile în continuare prin desenarea unor copii meticuloase  după tablourile  pictorului Eduard von Grützner și prin desenarea scenelor imaginare de luptă. Din 1909 până în 1911, a studiat la Academia de Arte Plastice din Dresda, avându-i ca  profesori pe Richard Müller, Robert Sterl, Raphael Wehle și Osmar Schindler.  Ulterior, a studiat la Colegiul de Arte și Meserii din Berlin sub îndrumarea lui  Emil Orlik.

În 1914 Grosz s-a înrolat voluntar în armată; ca și mulți alți artiști, el a îmbrățișat ideea că Primul Război Mondial era „războiul care pune capăt războiului”, însă a fost curând deziluzionat și i s-a dat o permisie după spitalizarea sa în 1915.

Grosz a fost arestat în timpul  revoltei Spartakus din ianuarie 1919, dar a scăpat folosindu-se de acte false de identitate; s-a înscris în Partidul Comunist din Germaniei (KPD) în același an. În 1921 Grosz a fost acuzat de insulte aduse armatei ceea ce a dus la distrugerea colecției   ”Gott mit uns” („Dumnezeu este cu noi”), o satiră a societății germane. Grosz a părăsit  KPD în 1922 datorită  opoziției sale față de orice formă de autoritate dictatorial,după ce a petrecut cinci luni  în Rusia ,unde îi va întâni  pe Lenin și Trotsky.

Anti-nazist și plin de amărăciune, Grosz a părăsit Germania cu puțin timp înainte de venirea lui Hitler la putere. În iunie 1932, artistul a acceptat o invitație pentru a preda în semestrul de vară la Liga de Artă a Studenților. În octombrie 1932, Grosz s-a reîntors în Germania, dar pe 12 ianuarie 1933  a emigrat în America, împreună cu familia sa.Grosz a devenit cetățean  american  în 1938  și și-a făcut casa să  în Bayside, New York. A predat la  Liga de Artă a Studenților cu întreruperi  până în 1955.

În America, Grosz a hotărât să o rupă cu trecutul și și-a schimbat stilul și subiectele lucrărilor sale.A continuat să expună în mod regulat, iar în 1946 și-a publicat cartea autobiografică, ”A Little Yes and a Big No”. În anii 1950 și-a deschis acasă la el o școală particulară de artă și a lucrat  la Centrul de artă  ”Des Moines”. Grosz a fost ales membru al Academiei Americane  de Arte și Litere în 1954. Cu toate că avea cetățenie americană, a decis să se reîntoarcă la  Berlin, unde a murit în 6 iulie 1959 în urma unei căzături pe scări după o noapte de beție.

Deși Grosz a pictat primele picturi în ulei în 1912,în timp ce încă era student, cele mai vechi uleiuri care pot fi identificate astăzi datează din 1916.În 1914, Grosz a lucrat ilustrații ,graffiti și desene pentru cărți de copii într-un stil influențat de expresionism și futurism.După ce s-a stabilit la Berlin în 1918,a devenit fondatorul mișcării Berlin Dada, folosind caricaturile  pentru a ataca susținătorii burghezi ai Republicii Weimar.
În caricaturile sale, de obicei în stilou și cerneală pe care, uneori, le-a colorat cu acuarelă, Grosz a făcut o retrospectivă a societății germane  în timpul Republicii Weimar în anii 1920. Oamenii de afaceri corupți, soldații răniți, prostituatele, crimele sexuale și orgiile erau subiectele sale preferate., lucrările sale fiind binecunoscute pentru forma deliberată de caricatură brută ,în stilul lui Jugend.  După emigrarea sa în SUA în 1933, Grosz „a respins brusc activitatea sa anterioară și caricatura în general”. În locul viziunii sale caricaturale acide , a pictat  nuduri convenționale și multe acuarele de peisagistică. Au fost și lucrări, cum ar fi ”Cain” sau ”Hitler în iad” (1944),care au reprezentat excepția. În autobiografia sa, artistul a scris: „O mare parte din mine  înghețată  în Germania s-a topit aici, în America ,unde mi-am redescoperit vechea dorință de a picta. Am distrus cu atenție și în mod deliberat o parte a trecutului meu”. Din stilul său evident  la sfârșitul anilor 1920, lucrările  lui Grosz au căpătat un ton mai sentimental în America, o schimbare văzută de critici ca un declin.  Lucrările  sale târzii nu au atins niciodată succesul critic al anilor din Berlin.
Din 1947 până în 1959, George Grosz a locuit în Huntington, New York, unde a predat pictura la Liga de Artă din Huntington Township.  Se spune de către localnici că el a folosit banii din vânzarea a ceea ce urma să devină cea mai faimoasă pictură a sa , ”Eclipse of the Sun”(”Eclipsa soarelui”), pentru repararea autoturismului său.Pictura a fost achiziționată de Galeria pictorul Tom Constantine  pentru a stinge o datorie de 104 dolari. Muzeul de artă ”Heckscher” din Huntington a cumpărat pictograma în 1968 pentru suma de 15.000 de dolari, ridicând banii prin abonament public.” Eclipse of Sun” reprezentând  portretul unor producători de arme,  a devenit un simbol al protestatarilor războiului din Vietnam din parcul ”Heckscher” (unde se află muzeul) la sfârșitul anilor 1960 și la începutul anilor 70. În 2006, Muzeul ”Heckscher” a intenționat să vândă ”Eclipse of the Sun” ,evaluat la acea oră la 19.000.000 de dolari, pentru a plăti reparațiile și renovările clădirii muzeului.Ulterior,administrația  muzeului a decis să nu o vândă și a anunțat decizia de a crea un spațiu dedicat pentru expunerea lucrării  în muzeul renovat.