Kianoush Ramezani (născut în 1973 la Rasht,Iran) este un artist, ilustrator şi caricaturist de presă iranian, militant pentru drepturile omului. Kianoush a urmat Universitatea de Guilan, obținând licență în horticultură în anul 1996.Imediat  după ce a intrat la universitate, a început să facă caricatură,vernisând în 1993 prima expoziție,fiind imediat după aceea invitat să-și publice lucrările în publicațiile locale ,mai întâi în  ” Naghsh-e-Ghalam” și ”Haatef”, reviste săptămânale iraniene și mai apoi în ”Humor and Caricature”, o revistă lunară din Teheran și în  ”Jam-e-Jam”, un important ziar iranian.
În 1997 a fondat Asociația Caricaturiștilor din provincia Guilan  – prima asociație de caricaturiști independenți din zona sa ,fiind  președintele asociației  până în 2000. Din 2003 până în 2009 a fost ”lider Iranian afiliat” la  organizația  ”Cartoonists Rights Network International”(CRNI) – prima organizație dedicată drepturilor omului din domeniul caricaturii înființată în 1992  și care colaborează cu artiști caricaturiști din întreaga lume. De asemenea,din 2003 până în 2006 ,Kianoush a contribuit la organizarea FECO Iran , Federația Internațională a Organizațiilor de caricaturiști in Iran.Între timp, artistul a început să aibă  probleme cu  Casa de caricatură din Iran, o organizație foarte puternică creată după Revoluția islamică și încă legată de putere. Monitorizat atent de această organizație,nimeni dintre editori nu a mai dorit să-l publice și  după câțiva ani, a trebuit să renunțe la caricatura de presă  și să-și reia viața de la zero, lucrând la Teheran ca grafician. În 2009, după alegerile prezidențiale controversate din Iran, mulți iranieni au ieșit pe străzi și pe internet pentru a-și exprima nemulțumirea. Unul dintre cei care au participat a fost Kianoush Ramezani, care în acel moment publica caricatură online, inclusive în ”Shahrvand”, o revistă persană cu sediul în Canada.
După ceun număr de 150 de intelectuali, jurnaliști și bloggeri iranieni au fost forțați să părăsească țara în urma opresiunii puternice  din partea guvernului iranian  , Ramezani a decis să nu se autocenzoreze și, în schimb, a creat numeroase caricaturi care reflectau neliniștea politică a țării și care criticau rezultatele alegerilor.  În următoarele șapte luni,artistul  a asistat cum prietenii și colegii săi au fost arestați,rând pe rând.Sub presiunea acestei amenințări,artistul a înțeles  că nu are de ales decât să-și părăsească familia și casa și a mers la Ambasada franceză din Teheran, care i-a dat o viză imediat. În cele din urmă, a fugit din Iran în decembrie 2009 ,căpătând  azil politic în Franța, țară care i-a dat șansa  de a fi în siguranță,deși nu cunoștea limba franceză.
   Odată ajuns la Paris,desenele sale au fost  publicate pe site-urile iraniene ”Gozaar” şi ”Khodnevis”, şi în Europa de ”Courrier International” ,Mai târziu,lucrările sale au fost publicate în media națională și internațională, din Franța și din alte țări, cum ar fi ”The Guardian”, ”Siné mensuel”, ”Arte”, ”Iran Human Rights” etc. În calitate de artist vizual, Ramezani a lucrat  în domeniul gravurii și a artei video. Expoziția ”Love”, organizată cu artiști israelieni, și expoziția ”Déjà vu”, au fost două prioiecte de succes ale artistului din acea perioadă..        El a creat asociația ” United sketches” pentru a apăra caricaturiștii  persecutați , o asociație găzduită de Memorialul din Caen (Franța) dedicat victimelor din timpul celui de-al doilea razboi mondial.De asemenea,a fondat  ”Exile International Cartoon Expo”,o expoziție intinerantă  care a fost găzduită în clădirea ”La Maison des journalistes” din Paris și apoi mutată în mai multe orașe din Franța și Europa.
                 Artistul  a fost membru al juriului la Festivalul Interfilm de la  Berlin.Din 2010 a ținut cursuri educaționale la colegii și universități,ca de exemplu  la Conferința de presă a ECPM privind abolirea pedepsei cu moartea și rolul caricaturii de presă (Nantes, 2010) ,sau  la conferința de presă a ECPM privind pedeapsa cu moartea în Iran la Grand Palais din Paris în 2010.   În 2014,a ales  pentru discursul său în cadrul Programului TEDx , expunerea  intitulată  „Cartooning: The Art of Danger”, cu câteva luni înainte  de atacul terrorist de la ” Charlie Hebdo” . El vorbește la „Conferința internațională privind În urma alegerilor din iunie 2009, în Iran și represiunea, acesta este un refugiat politic în Franța, începând cu 1 decembrie 2009, din cauza desenelor sale pentru iraniene Mișcarea Verde și apartenența sa la CRN ca „lider afiliat.“El a lucrat, de asemenea, la ”Jaras”, un jurnal politic virtual aparținând reformiștilor islamici iranieni din Statele Unite, care a fost întrerupt de cenzura desenelor sale privind pedeapsa cu moartea în Iran. Găzduit în exil la ”Maison des Journalistes” din Paris, el a continuat să atragă două ziare virtuale politice și umanitare persane cu sediul în Statele Unite: ”Gozaar”, ediții ale ziarului ”Freedom House” și ”Roozoshab.” În ianuarie 2010, a înființat Expoziția Internațională Green Iran în Franța. Din iulie 2010  este un membru al grupului internațional ”Cartooning for Peace creat în Franța de celebrul caricaturist Plantu și, de asemenea, activist umanitar și caricaturist în Franța pentru ”ECPM” – ”Împreună împotriva pedepsei cu moartea”.
 Începând cu anul 2013, a organizat curatoriile și managementul expoziției internaționale de caricatură „Sketch Freedom”, în colaborare cu festivalul de film de la Gothenburg și cu Arhivele naționale suedeze din Gothenburg. Kianoush este autorul cărții „Jurnalul vizual al Pământului” publicată  în 2014.Artiatul a participat la expoziții în Iran și în alte țări precum Italia, Belgia, Japonia, China …
În ianuarie 2018, Kianoush a primit la Festivalul Angoulème premiul „Culottes au cul”, un premiu acordat pentru a saluta talentul și curajul artistic al unor caricaturiști de presă care luptă pentru libertatea de exprimar.Acest premiu s-a născut acum trei ani, la un an după atacul asupra caricaturiștilor de la ”Charlie Hebdo”,fiind creat de redactorul șef al revistei de benzi desenate franceze „Fluide Glacial”, Yan Lindingre.Prin primirea acestui premiu, laureatul care suferă persecuții și amenințări în țara sa de origine,are asigurat sprijinul mediei din întreaga lume ,având calea deschisă spre oportunități profesionale.