Luis Gaspardo (născut pe 21 noiembrie 1969 în orașul Santa Fe,Argentina) este un artist plastic, care și-a dedicat cariera pentru desen, pictură, sculptură, caricatură și ilustrație în general. A câștigat numeroase premii ca sculptor, pictor și caricaturist și a lucrat pentru cele mai prestigioase media din Argentina, Spania și Mexic.

Când și-a dat seama că arta figurativă nu face parte din curriculumul Școlii de arte din Santa Fe, orașul în care s-a născut, Luis Gaspardo a decis să urmeze cariera de artistist autodidact.

”Am vrut să fiu pictor și mi-a plăcut pictura clasică” – spune artistul într-un interviu. ”Apoi am încercat să copiez pe marii maeștri. Așa am descoperit cu încântare caricaturile lui Da Vinci și sculpturile grațioase și amuzante ale lui Daumier. Apoi am început să experimentez caricatura și să o amestec cu studiul meu, de autodidact în privința pictorilor clasici. În același timp, mi-a plăcut mai mult caricatura decât copierea formelor și a culorilor,sperând că acestă activitate se va transforma într-un mod de viață, deoarece, în calitate de pictor figurativ, viitorul mi se părea foarte nesigur. Am învățat mult de la prietenul meu, Cany Soto, și am participat la ateliere creative , avându-i ca îndrumători pe Cesar Lopez Claro la pictură și pe Wenceslao Zedlacek,la sculptură,dar mai mult m-am simțit atras de pictură.Am participat și la cursurile de la Liceul Municipal de Arte din Santa Fe, deși eu mă consuder, practic,un  autodidact.Cred că umorul – spune Gaspard – este fundamental ,mai ales pentru a trece peste  momentele  grele și pentru a face față unor lucruri de care ne este foarte frică ,cele care de obicei ne paralizează mental și în fața cărora nu trebuie să clacăm niciodată.”

Artistul a publicat primele sale caricaturi în „Humor”, o revistă faimoasă, distribuită în mod secret printre artiști în timpul regimului militar din Argentina.A fost acel amestec de caricatură și pictură care a devenit caracteristica definitorie a stilului său.

La vârsta de treisprezece ani a început să fie inclus în publicații underground,iar la vârsta de optsprezece ani a fost angajat de ziarul local („El Litoral”) pentru a desena caricaturi pe teme legate de show business, politică și sport.

Câțiva ani mai târziu, publicația „Humor”, revista în care au fost publicați toți graficienii și caricaturiștii pe care îi admira, l-a solicitat să deseneze coperțile și ilustrațiile pentru paginile din interior.

În felul acesta a intrat în contact cu numeroși artiști talentați, de la care a căpătat experiență în activități de editare , reușind să-și îmbunătățească abilitățile de caricaturist și ilustrator la nivelul unui  artist profesionist.

Odată ce s-a stabilit la Buenos Aires, Gaspardo a început să fie publicat la nivel național în ziare și reviste:,cun ar fi  Rolling Stone, El Gráfico, Humor, Billiken, Genios, Caras y Caretas, ParaTí, Revista H, Noticias, Tres Puntos, TKM, Don Balón etc.

Profitând de talentul său pentru sculptură, artistul a realizat scenografii, recuzite și păpuși pentru spectacolele de  teatru și operă. Marionetele  din opera ”Hänsel și Gretel ” (Teatrul Colón); „Brujácara”, (Teatrul Municipal Santa Fe); „Van Gogh” (Teatro Negro); „Pedro y el lobo” (Centrul Cultural Borges din Buenos Aires) și cele pentru versiunea teatrală a filmului „Wall” au făcut obiectul creațiilor sale.

Gaspardo face parte din acea paletă de caricaturiști ,excelenți ilustratori ,care alcătuiesc panorama vibrantă a umorului grafic denumit ”Gaucho”. Specialist în portrete și caricatură ,artistul a primit comenzi în ambele discipline, pentru a face ilustrație digitală, precum și în tehnici tradiționale (ulei, acril sau creion).În caricaturile sale , Luis Gaspardo a dovedit  abilități impresionante de caricaturist, artistul folosind o tehnică care creează impresia că lucrările sale sunt ,mai degrabă , fotografii retușate cu Photoshop sau pur și simplu  niște desene.

”Când desenez – spune Gaspard – îmi place să pun accent pe lucruri care deși fac parte din realitate, nu sunt atât de ușor de perceput. Funcția artei mi se pare a fi recuperarea capacității noastre de a ne  uimi.Acum folosesc liniile puțin. Lucrez foarte mult pe schițele în creion, până când înțeleg ce voi face. Apoi fac un desen foarte schematic ,curuia îi dau puțină culoare. Folosesc culoarea pentru a crea o anumită stare de emoție și o anumită atmosferă,și  nu pentru decorativ.Pentru mine, atunci când fac un portret, atât cu tehnici digitale cât și cu cele  tradiționale, totul este important. Îmi fac griji dacă sunt menținute armonia feței și a corpului. Nu știu cum se întâmplă, dar fiecare personaj generează sentimente, care  îmi dau  emoții și idei diferite.Ori asta înseamnă o muncă în plus,cpentru  fiecare personaj, pe langă obținerea fizionomiilor asemănătoare..”

În 2002, după ce a primit un premiu la Bienala Internațională de caricatură de la Tenerife (Insulele Canare, Spania) cu un portret al jucatorului de tenis Rafa Nadal, inspirat de celebrul tablou al lui lui Velázquez. „Zeul Marte“ ,artistul a reușit să-și publice caricaturile în reviste din Spania.În 2010 a primit din nou un premiu la Bienală și a început să lucreze pentru unele dintre programele TV din Spania.De atunci a primit comenzi  pentru media din Spania, Elveția, Franța și Germania, precum și din Mexic și Brazilia.

Artistul este căsătorit cu Laura  care i-a dăruit o fiică,Camila.