Steven Bell (născut la 26 februarie 1951) este un ilustrator,autor de  benzi desenate ,desene animate și caricaturist politic de presă englez, a cărui operă apare în prestigiosul ziar britanic ”The Guardian și în alte publicații.
Născut în Walthamstow, Londra, și crescut în Slough, în sud-estul Londrei ,aproape de Windsor, Bell s-a mutat în North Yorkshire împreună cu familia sa în 1968, unde a urmat Colegiul de Artă ”Teesside”. A absolvit facultatea de film și artă a  Universității  din Leeds în 1974 ,ca mai apoi să se specializeze ca profesor de artă la Colegiul St Luke din Exeter (acum Campusul St Luke al Universității din Exeter) în 1975.                 La trei ani după absolvire a devenit profesor de artă la Birmingham, dar a renunțat după numai un an, deoarece a considerat că nu era ceea ce și-ar fi dorit. Încurajat de prietena lui, a început să facă caricaturi.Deși a fost respins de revista de umor pentru copii ” The Beano”,  nu a fost suficient de impresionat pentru a renunța. Prima sa bandă de  desene, „Maxwell the Mutant: Marauding the Midlands”, a fost publicată în ziarul ”Birmingham Broadside” în 1977. Stilul său a fost influențat, printre  alții ,de Leslie Illingworth, Trog (Wally Fawkes), James Gillray, William Hogarth, George Cruikshank, David Low, Ronald Searle, CE Segar, Leo Baxendale și Robert Crumb.

Au urmat benzile  desenate ”Maggie’s Farm” publicate în revista londoneză ”Time Out” în 1979 ,ca mai târziu ” City Limits” și „Lord God Almighty” să apără în ”The Leveler” în anii 1970. În 1980 a contribuit cu desene sale la albumul ”Ivan Meets G.I. Joe”și  la mapa interioară a triplului album ”Sandinista!”a cunoscutei trupe britanice punk rock ”The Clash”.

Recunoașterea carierei sale de caricaturist a venit odată cu publicarea lucrărilor sale  în ziarele și revistele britanice,cum ar fi  ”Cheeky”, ”Private Eye”, ”New Society”, ”Leveller”, ”Social Work Today”, ”NME”, ”The Journalist” și ”The New Statesman”.

Steve Bell este ,fără îndoială,cel mai cunoscut pentru banda desenată  ”If …”,  titlul  preluat de la cunoscuta  poezie a lui Rudyard Kipling. Desenele au apărut zilnic  în ziarul „The Guardian” ,începând cu 2 noiembrie 1981, iar de la jumătatea anilor ’90 ,artistul va deveni pricipalul editorialist caricaturist  al ziarului.
În timpul războiului din Falkland (1982),banda sa desenată  a ”decolat”” ,artistul mutând acțiunea  poveștilor sale în Insulele Falkland. Majoritatea episoadelor se concentrează în jurul confruntării unui ofițer de marină,cu idei socialiste ( Reginald Kipling), și un pinguin vorbitor care împărtășește idei mai conservatoare și capitaliste. De-a lungul timpului, povestirile au reflectat evenimentele actuale și au avut nenumărate episoade cu politicieni din viața reală, cum ar fi Thatcher, Ronald Reagan, Khomeini, Henry Kissinger și George Bush Sr. și Jr.
Interesul său pentru politică este de așa natură încât adesea frecventează conferințe ale partidelor politice pentru a-și culege subiectele din viața reală. A fost adesea  inspirat de detaliile care se observă doar  în fotografii sau în materialele de știri, cum ar fi „sclipirea din ochii  primului ministru Tony Blair „. De asemenea, un punct de referință în inspirația caricaturilor artistului  l-au constituit faimoasele picturi clasice.

Colecțiile de caricatură i-au fost publicate în numeroase albume ,artistul ilustrând, de asemenea, multe cărți în colaborare cu diferiți autori. A făcut scurt metraje cu Bob Godfrey, inclusiv o scurtă serie de desene animate pentru canalul de televiziunea ”Channel 4”, în 1999, pentru a marca cea de-a 20-a aniversare a ocupării fotoliului de Prim-Ministru de către Margaret Thatcher, intitulată „Margaret Thatcher – Unde sunt acum?”. A apărut într-un program de radio despre viața caricaturistului James Gillray din secolul al XVIII-lea. La începutul carierei sale, a scris și desenat benzi desenate pentru revista britanică de benzi desenate ” Jackpot.”

În timpul conflictului din Israel / Gaza din noiembrie 2012, ”The Guardian” a publicat o caricatură având semnătura lui  Bell, care îl arată pe prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, ca un păpușar care îi controlează pe William Hague și pe Tony Blair. Dave Rich, comunicatorul pentru „Community Security Trust, a comparat caricatura cu cele prezentate în publicațiile naziste antisemite. În timp ce Bell și-a apărat caricatura, editorul  ziarului, Chris Elliott, a concluzionat într-un articol din 25 noiembrie: „În timp ce jurnaliștii și caricaturiștii ar trebui să fie liberi să-și exprime opinia că Netanyahu este oportunist și manipulator ,ei ar trebui să evite limbajul – inclusiv cel vizual,  al stereotipurilor antisemite.”Comisia de petiții din Marea Britanie,a primit 22 de plângeri, dar a decis, la 19 decembrie, să sisteze  această chestiune.

Stilul său de caricatură nemilos,vitriolant,grotesc a provocat adesea controverse. În 1982, i-a fost refuzat publicarea unui episod din „If …”,în care erau ironizați Papa Ioan Paul al II-lea  și  Khomeini. O caricatură din 1983, care îl descria pe Kissinger ca o curcan uriaș, vorbind cu  accent german, l-a adus în fața Consiliului de presă britanic. Cinci ani mai târziu, o caricatură despre Ronald Reagan a fost pusă la zid  ,ca fiind obscenă ,de către un vorbitor în Camera Lorzilor. Dupa ce a parodiat  celebra statuie a lui Michelangelo  ”Pièta” în care  Margaret Thatcher era Fecioara Maria și John Major,  Isus, în timp ce politicianul catolic si conservator John Gummer îi privea , Gummer a scris o scrisoare de protest adreată ziarului ”The Guardian”, în care condamna „perversiunile lui Steve Bell” ca fiind „degradante”. În 1999, Bell a fost concediat de ”The New Statesman” pentru o copertă care ilustra creierul lui Tony Blair într-un procesor alimentar.

În timpul conflictului din Israel / Gaza din noiembrie 2012, ”The Guardian” a publicat o caricatură având semnătura lui  Bell, care îl arată pe prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, ca un păpușar care îi poartă pe degete pe William Hague și pe Tony Blair. Dave Rich, bloging-ul pentru „Community Security Trust, a comparat caricatura cu cele prezentate în publicațiile naziste antisemite. În timp ce Bell și-a apărat caricatura, editorul  ziarului, Chris Elliott, a concluzionat într-un articol din 25 noiembrie: „În timp ce jurnaliștii și caricaturiștii ar trebui să fie liberi să-și exprime opinia că Netanyahu este oportunist și manipulator ,ei ar trebui să evite limbajul – inclusiv cel vizual,  al stereotipurilor antisemite.”Comisia de petiții din Marea Britanie,a primit 22 de plângeri, dar a decis, la 19 decembrie, să sisteze  această chestiune.

Steve Bell a fost desemnat de patru ori „Caricaturistul  anului” în Marea Britanie (2001,2005,2007 și 2008),câștigător al Premiului Presei Britanice (2003) ,deținător al  Diplomelor  de onoare a universităților  din Teesside, Sussex, Loughborough, Leeds și Brighton din Marea Britanie. A fost oaspetele de onoare al Universității din Auckland ,Noua Zeelandă, unde a ținut  prelegeri și a participat la mai multe mese rotunde. Caricaturile sale au fost expuse în întreaga lume, în special în Germania în 2005 și 2011, Suedia în 2009, Siria, Liban,Teritoriile palestiniene, Iordania și Egipt între 2007 și 2009, la Muzeul Caricaturii  Politice ”Ewert Karlsson” din Norvegia, în septembrie 2009,  la Galeria de Artă ”Nasher” a Universității Duke din Durham ,Carolina de Nord,S.U.A., Noua Zeelandă în februarie și martie 2017,Franța în 2018.   A avut multe expoziții retrospective ale operelor sale organizate pe întreg teritoriul Marii Britanii ,începând cu   Universitatea Sussex în 1996,  Centrul Barbican din Londra în 1999,  Galeria Buckenham din Southwold în anul 2000,  Muzeul ”Sir John Soanes” în 2001, Festivalul Hay în 2002 și 2003, la Newsroom din Clerkenwell în 2004, la Galeria Universității din Leeds în 2006, Centrul de Arte din Norwich 2007, la Galeria Lightbox din Woking, Surrey în 2008, Galeria Steps Bear din Shrewsbury în aprilie 2009, Muzeul Wilhelm Busch din Hannover în februarie 2011 și la Muzeul Caricaturii  din Londra,  deschis publicului în februarie 2006, unde este și mandatar.

Este căsătorit ,având  patru copii  și trăiește împreună cu  familia în Brighton, pe coasta sudică a Angliei,