MOTTO : “Caricaturistul  are una dintre cele mai ciudate profesii : nu este scriitor, dar scrie… nu este jurnalist, dar publică în mass-media…nu este  om politic, dar  exprimă opinii politice..”

Vilma Vargas, originară din orașul Riobamba, este o architectă,pictor muralist și caricaturistă de presă din Ecuador cu o carieră de aproape 30 de ani.Vilma a studiat arhitectura la Universidad Católica del Ecuador din Quito , mai târziu  obținând o diplomă de masterat la Universitatea din Alcalá de Henares din Spania.   După ce a fost caricaturistă la ziarul ”Diario Hoy”, ziarul care a dispărut 2014,Vilma a devenit freelancer, munca sa fiind expusă în rețelele sociale și pe site-ul său. Artista este una dintre puținele femei din lume care face caricatură politică și singura din Ecuador ,ea explicând cu umor acest lucru: „societatea ne-a educat pe noi,femeile,cu ideea că trebuie să fim liniștite, cu picioarele încrucișate și să nu spunem nimic și că cei care fac glume sunt bărbații, glume care sunt făcute în mod regulat pentru a le distra pe femei. De la o vârstă fragedă m-a deranjat că acest privilegiu îl au numai bărbații, pentru că s-au născut în felul acesta.” Plecând de la această constatare ,Vilma a găsit în caricatură modul în care se poate exprima liber și practic. Pentru ea, desenul este una dintre cele mai bune limbi, iar caricatura politică are o funcție socială; arta îi permite să etaleze în fața opiniei publice mai multe subiecte care nu sunt de obicei în mass-media și despre  care politicienilor le este incomod să vorbească. Pentru Vilma, artiștii caricaturiști  au responsabilitatea de a transmite prin artă acele povești care sunt incomode pentru putere.
A apelat la caricatură deoarece este o limbă mult mai simplă, practică și ușor de înțeles pentru oricine ,fiind totodată un punct nevralgic atunci când cineva vrea să vorbească despre o problemă politică.

La fel ca și compatriotul ei, Bonil s-a confruntat cu o situație delicată în timpul exercitării profesiei ei în Ecuador, în special în timpul președintelui Rafael Correa. În mai 2016,la expoziția intitulată  “HUARMIcaturas por la libertad”făcută în colaborare cu Casa de la Cultura Ecuatoriana Núcleo de Azuay (CCE), Vilma a expus în jur de cincizeci de caricaturi.În ultimul moment,artista a avut surpriza de a-și vedea cenzurate videoclipurile, certificatele și textul curatorial aferent expoziției,,lucrările ei fiind considerate „prea politice”. Susținută de curator,  a decis să se opună acestei  decizii și într-o altă expoziție și-a prezentat lucrările cenzurate care criticau regimul lui Rafael Correa. Rămasă fără loc de muncă în 2014,prin desființarea ziarului la care era caricaturistă, artista a obținut în octombrie 2016 o bursă de artăoferită de ”ARTIST PROTECTION FUND” din Pittsburg,S.U.A.pentru a lucra la un proiect artistic pentru ceva timp în Statele Unite. La începutul anului 2017 s-a întors în Ecuador pentru a-și continua critica față de climatul  ostil  al libertății de expresie din țara sa.

Vilma face caricatură politică cu subiecte inspirate din viața politicienilor,corupție, drepturile omului și ale femeilor,problemele de mediu,dar încearcă să deseneze și pe  teme pe care alți caricaturiști  nu îndrăznesc să le abordeze ,considerându-le „subiecte controversate”, ca de exemplu avortul sau egalitatea căsătoriei. ”Umorul este un instrument simplu de a vedea realitatea într-un alt mod, deci nu ar trebui să existe limite. Să nu glumești despre moarte, despre sfinți sau despre Mohamed? Personal, cred că o putem face, deoarece un desen nu poate fi niciodată mai ofensiv decât realitatea în sine. Uneori, oamenii mi-au scris: ”ați întrecut măsura”… Dar eu vă întreb: oare  ficțiunea nu este folosită pentru asta?”…mărturisea  artista.

Sub mandatul lui Rafael Correa, a fost promulgată o nouă lege a Comunicării în care erau  prevăzute  sancțiuni aspre pentru cei care-i încălcau dispozițiile,care au mers  până la  închiderea  anumitor mijloace de informare în masă. În plus, au existat amenințări și procese  la adresa și  împotriva jurnaliștilor, care, în unele cazuri, au fost forțați să părăsească țara. Această situație a contribuit la ceea ce Vilma Vargas  l-a numit „cel mai grav moment în ceea ce privește libertatea presei”. Cu toate acestea, acest lucru nu a intimidat-o pe Vargas, care a continuat să facă caricaturi în stilul ei franc; și în timp ce mulți caricaturiști ecuadoreni au devenit prudenți când își publicau lucrările, Vilma s-a evidențiat pentru totala ei libertate de expresie.       Vilma și-a pierdut postul de caricaturist de presă în 2014, pentru că ziarul la care lucra s-a desființat ,iar în ultimii  ani, presa scrisă și virtuală din Ecuador și-a închis porțile pentru munca sa. ”Odată,  un manager al unei pagini web mi-a cerut o caricatură de politician și  când i-am trimis-o, mi-a spus: ”îmi pare rău, dar nu o pot publica, pentru că nu poți să faci bășcălie pe seama lui”…Culmea este că eu   știam că job-ul  meu este tocmai să fac bașcălie…Îmi  amintesc de o expoziție de caricatură politică pe care doream să o fac într-un Institut Cultural,pe care directorul  a cenzurat-o , spunând că locul nu era pentru „opiniile politice”. Eu știam că  job-ul  meu poate crea opinii politice…” – povestește artista.
Odată cu schimbarea guvernării situația s-a schimbat. După 4 ani, în cele din urmă,artista  a primit un spațiu într-un ziar (nu zilnic, doar o dată pe săptămână) și, în general, având mai multă libertate de exprimare. ”Acum, nu știu dacă suntem cenzurați mai mult sau mai puțin decât jurnaliștii, deoarece în țara mea sunt aproape șase sau opt dintre noi caricaturiști. Dar cenzura guvernului nu-i pasa sincer de unde provin criticile. În cele din urmă, nu contează dacă ești jurnalist sau caricaturist, dacă ești un alt politician sau dacă ești cetățean care utilizează Twitter”- declara artista într-un interviu.Artista  a participat la Expoziția de Umor  Grafic organiztă de Universitatea din Alcalá în anul 2006, la Expoziția Internațională  „Femeile și arta  caricaturii“ și la  Concursul de caricaturi World Press, ediția 2007 și 2010. Ea a fost  ca artist invitat pentru la prima ediție ecuadoriană  a  Concursului Internațional de caricatură ”Don Quijote” în 2005 și  a ilustrat mărci poștale  în 2015. De asemenea, artista a publicat două cărți cu lucrările sale:  „Picante Desperado“ și ”Retazos y otros trazos”.În 2000,Vilma a obținut o Mențiunede  Onoare la ”Concursul de Caricatură” din Quito,iar în 2006 a câștigat Premiul ”11.11.11 RESET” in  Puebla-Mexic, Premiul ”CITMA ” la ”Bienala de Umor Grafic”  din Cuba.

Vilma Vargas este singura caricaturistă femeie din Ecuador, al mileniului al treilea și dincolo de talentul său de artist, ironia ei fină și sensibilitatea ei deosebită de a surprinde lucrurile cele mai subtile, conștiința ei critică și vocea sa autoritară ghidează comunitatea și provoacă reflecții profunde asupra realităților presante pe care le trăiește un popor  diem per diem, determinându-l să caute o lume mai dreaptă și mai umană într-o o țară în care «libertatea» sau «liberta», în limbajul latin veșnic, este într-adevăr capacitatea oamenilor de a decide și de a întreprinde anumite acțiuni care caută în mod social binele comun.