Corneliu Dumitriu s-a născut pe 1 iunie 1954 în localitatea Rădăuţi-Prut, o localitate de graniță din nordul județului Botoșani, un loc „unde natura musteşte artă”, așa cum îi place artistului să spună și care este  la o aruncătură de băț, pe celălalt mal al Prutului, de locul unde a văzut lumina zilei marele poet Grigore Vieru. Acest tărâm , cu neverosimilele lui armonii cromatice, avea să constituie un pol de atracţie perpetuă pentru creația de mai tărziu,artistul reuşind să-şi conserve de-a lungul timpului un consistent filon de puritate sufletească şi o reală disponibilitate de a comunica cu natura.

Până să devină un artist profesionist consacrat, Corneliu Dumitriu a parcurs un traseu lung și anevoios.A început liceul la Radăuți-Prut,pe care l-a continuat , apoi,în București la secția reală a Liceului Teoretic „Tudor Vladimirescu”. Atras de mirajul Capitalei, frecventa spectacolele de teatru, galeriile de artă și simezele unde a făcut cunoștință pentru prima dată cu arta plastică românească ,dar și cu cea universală. Terminând liceul, a fost nevoit să renunțe la examenul de facultate, fiind în imposibilitate materială. Așa că a ales soluția frecventării unei şcoli tehnice, unde a obținut și un post de supraveghetor, pentru care primea hrană şi cazare gratuită.

După absolvire,a fost repartizat la Botoșani unde a început să picteze odată cu înscrierea sa la Școala Populară de Artă,avându-l ca mentor pe maestrul Victor Hreniuc – profesorul şi artistul care a ,,modelat” multe generaţii de artişti botoșăneni.

În această perioadă,a fost selecționat să participe în mai multe tabere de pictură organizate de Uniunea Artiştilor Plastici, fiind recomandat inclusiv de maestrul Constantin Piliuţă, care a fost foarte încântat de desenele sale.

După Revoluția din ’89, scena artei din România s-a diversificat considerabil, producându-se schimbări structurale la nivelul instituțiilor, al ideologiilor, al tehnicilor, practicilor și pieței, dar și al valorilor, al normelor și al așteptărilor publicului iubitor de artă.Este perioada în care Corneliu Dumitriu a fost preocupat de a găsi noi instrumente de limbaj artistic care să-l definească ca artist angajat în cultivarea și promovarea artei contemporane. Un rol important în evoluția sa artistică l-au avut taberele de pictură de la Ipotești și Agafton, care l-au familiarizat cu pictura en plein air, imprimându-i un nou curs, mai nuanțat și mai extins creației sale.

O altă latură a activității artistice o reprezintă Galeria de Artă „City Gallery” din Botoşani, pe care Corneliu Dumitriu a înființat-o și pe care o manageriază de mulți ani. Alegerile sale riguroase și rafinate a unor lucrări aparținând artiștilor plastici români și străini, au transformat galeria într-un spaţiu privilegiat în care plăcerea vizuală se îmbină în mod fericit cu satisfacţia intelectuală.

Pentru Corneliu Dumitriu, nimic nu este mai captivant decât să meargă în atelier…

Pictura lui Corneliu Dumitriu este aproape o extensie a propriei sale vieți, o necesitate reală de exprimare instinctivă a emoțiilor, sentimentelor și stării sale de spirit. Libertatea creativă, în afara schemelor convenționale, devine aproape un act eliberator pentru filosofia artistică a pictorului, o nevoie intimă de a transmite mesaje și a deveni un vector de comunicare. Autonomia și libertatea creativă, combinată cu o venă pulsatorie de poezie și culoare, dau o puternică valoare simbolică lucrărilor artistului.

În aventura pictorială a lui Corneliu Dumitriu compoziția izvorăște pe parcursul lucrării, purtată de dinamismul de forme și culori în mișcare. Actul în sine al creației sale nu pleacă de la o idee riguros stăpânită conceptual,ci mai degrabă de la o schiță a realității aparente în care tensiunea imagistică este provocată de incertitudinea de la început , disimulată prin jocul liber al imaginației artistului.

Culoarea, cum a definit-o Cézanne este „locul în care creierul nostru și universul se unesc”. Fie că e vorba de natură, spațiul rural sau peisajul citatin, culorile lui Corneliu Dumitriu sunt atinse de reverberații opalescente, rafinate, peste care se revarsă o mare de griuri. Dominanta acestei culori reflectă ,de fapt, o mare singurătate interioară a artistului cuprinsă de nostalgia pentru puritate și frumos, într-o lume copleșită de societatea industrială care și-a pierdut pentru totdeauna valorile sale.

Fiecare lucrare a pictorului Corneliu Dumitriu, este o explozie de culoare,vulcanică, adânc meditativă,cu valoare de simbol. Odată eliberată, culoarea se încarcă cu o mare bogăţie ideatică şi se răsfrânge inspirat de la înălţimea sugestiei  până la finalitatea actului artistic.

Pentru Corneliu Dumitriu, nimic nu este mai captivant decât să meargă în atelier, să-și pregătească culorile, să ia pensulele și să-și provoace în fiecare zi creativitatea. Aici găsește libertatea deplină, compunând forme și elemente care, adesea, au tendința de a fi o răscruce progresivă a culorii și,consumând, în fizicitatea fiecărei picturi,propria sa energie vitală.

Corneliu Dumitriu pictează aşa cum respiră pentru că singura constantă a vieții sale este pictura.Orice lucrare a lui poartă pecetea seriozitații și gravitații, artistul nefăcând compromisuri, nici în viaţă şi nici în artă. Uşorul, superficialul, aparentul îi sunt cu totul necunoscute pentru că pictura  l-a reconfigurat ca om,Corneliu Dumitriu devenind un nume apreciat și respectat în peisajul artei din România contemporană.

Corneliu Dumitriu este Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România din anul 1994.

Expoziţii personale: 2013 Memorialul Ipoteşti, Centrul Naţional de Studii Mihai Eminescu, Sala Horia Bernea | 2013 Palatul Parlamentului, Sala Constantin Brâncuşi | 2013 Galeriile de Artă Orizont | 2010 Galeriile de Artă Dana, Iaşi | 2009 Galeriile de Artă Căminul Artei, Bucureşti.

 Expoziţii de grup: Toate expoziţiile U.A.P., Filiala Botoşani – începând din 1981, precum şi ale Taberelor de creaţie Agafton şi Ipoteşti | 2002 Galeriile Apollo, Bucureşti | 2001, 1997 Galeriile de Artă Home Sweet Home, New York | 1997 AQA Gallery, New York | 1985 Sala Trianon, Iaşi.

Premii: 1999 Marele premiu pentru pictură al Fundaţiei Lascăr Vorel, Bienala Naţională de Pictură, Piatra Neamţ | 1994 Premiul III, Concursul Naţional de Artă Plastică Voroneţiana | 1981, 1983, 1985, 1987, 1989 Premiul I, Concursul Republican de Pictură | 1987 Premiul I – Studio´87 | 1988 Marele Premiu Studio´88.