UNIUNEA ARTIŞTILOR PLASTICI DIN ROMÂNIA – FILIALA IAŞI ȘI GALERIA DE ARTĂ ,,DANA” IAȘI AU PLĂCEREA DE A VĂ INVITA SĂ VIZITAȚI EXPOZIȚIA DE PICTURĂ ,,LIBERTATEA CANARULUI” SEMNATĂ DE ARTISTUL CRISTIAN DIACONESCU

VERNISAJ: 05 NOIEMBRIE 2018, ORA 18:00
PREZINTĂ CRITICUL DE ARTĂ: DR. MARIA BILAȘEVSCHI
CURATOR: DR. MARIA BILAȘEVSCHI

EXPOZIȚIA VA FI DESCHISĂ ÎN PERIOADA 05-30 NOIEMBRIE 2018

GALERIA DE ARTĂ ,,DANA”
STR. PROFESOR PETRU CUJBĂ, NR 17, IAȘI

VĂ AŞTEPTĂM!

Cristian Diaconescu este unul dintre artiștii singulari ca stil și personalitate ai lumii plastice românești contemporane. Are o pictură unică, ușor recognoscibilă, dar inconfortabilă, caracterizată de culori stridente și linii frânte, agresive, și accente viscerale pe care el însuși o cataloghează în zona unui expresionism figurativ. Personajele – regi, îngeri, preoţi, el însuși – sunt iraţionale, kafkiene, ciudate, uneori naive. Are zeci, poate sute de participări la expoziţiile de grup organizate de Uniunea Artiștilor Plastici și șase expoziţii personale, cea mai recentă, Uman, fiind organizată primăvara trecută, la Galeria Dana.

S-a născut în 1976, la Bacău, unde a absolvit Liceul de Artă „George Apostu”, iar din 1996, când a intrat la clasa de pictură a profesorului Corneliu Ionescu din cadrul Universităţii „George Enescu”, s-a stabilit în Iași.

După absolvirea Liceului de Artă „George Apostu” din Bacău a dat admitere la Universitatea de Arte „Nicolae Grigorescu” din București, dar a picat și s-a reorientat spre o facultate aflată mai aproape de casă. Așa se face c-a ajuns la Iași, unde, în 1996, a intrat la Pedagogia Artei. Un an mai târziu, s-a transferat la secţia Pictură a Universităţii de Arte ieșene, la clasa de pictură a profesorului Corneliu Ionescu.

După terminarea facultăţii și până la prima angajare, câţiva ani mai târziu, a fost o perioadă extrem de grea, povestește artistul. „Din fericire, am fost ajutaţi și, într-un fel, am rezistat. Apoi m-am angajat la o firmă de vitralii și mozaicuri, iar lucrurile au început să se schimbe”, spune el. Sarcina lui era să deseneze chipuri, mai ales chipuri de sfinţi și îngeri, iar lucrările făcute la serviciu i-au influenţat și pictura. „Înainte, aveam o pictură stilizată, mai puţin figurativă. Când am început să desenez chipurile pentru viitoarele mozaicuri, orice făceam acasă, îmi ieșeau numai îngeri. Îngeri peste îngeri, nu mai scăpam de ei. Și m-au «ţinut» o bună bucată de vreme”, își amintește. Interesant este că înaintea îngerilor, singurele personaje au fost regii, iar povestea lor nu este una tocmai obișnuită. „În studenţie am locuit o perioadă în căminele din complexul «Tudor Vladimirescu» și una dintre imaginile care m-au marcat în timpul vieţii căministe au fost toaletele, «tronurile», cum li se spunea. Am avut o serie de regi călare pe tron, dar în câţiva ani au plecat.”