Considerat unul dintre cei mai prolifici artiști români ai momentului, Sorin Adam cuprinde în compozițiile sale, dincolo de simfonia cromatică, o impresionantă forță de cuprindere a peisajelor, vizibilă prin precizia construcției în culoare, structurarea cu atenție a compoziției și a arhitecturilor. Profesorul său – maestrul Vasile Grigore, l-a portretizat drept „un talentat pictor, cu un destin de mare artist și continuator al iluștrilor pictori europeni Gheorghe Petrașcu, Nicolae Dărăscu sau Corneliu Baba.

Absolvent al Academiei de Arte „Luceafărul” – Secţia pictură, Sorin Adam este prezent pe simezele sălilor de expoziţie din 1990 în manifestări de grup, în România, dar şi în Italia. Din 1993 datează prima sa personală, de la „Galeriile de Artă al Municipiului Bucureşti”. Dovedind un apetit şi o capacitatea de muncă impresionante, expoziţiile personale se vor urma într-un ritm susţinut: peste 20 de evenimente, în România şi în Italia.

Actuala expoziţie de la Cercul Militar este, în mod sigur, doar un popas în drumul acestui călător neobosit în spaţii geografice, estetice şi de suflet.

 

Sorin Adam s-a născut în familia colecționarilor de artă ploieșteni Mira Tănase și Victor Adam. Trăind într-o familie unde arta însemna ceva cu totul special, părinții săi nu au încurajat dar nici nu au descurajat tendințele plastice ale fiului lor. La terminarea liceului, familia s-a gândit că cea mai nimerită direcție de urmat a lui Sorin ar fi fost meseria de contabil și de aceea i-au sugerat să urmeze cursurile Academiei de Studii Economice din București. Aceste demersuri au fost, însă, zădărnicite de interesul deosebit pe care Sorin Adam l-a dat la vârsta de 18 ani desenului cu ocazia descoperirii întâmplătoare a unei cutii de pasteluri „Le Franc”, care era un cadou pe care Victor Adam urma să i-l acorde pictorului Vladimir Zamfirescu. Așa cum declara Sorin Adam, această întâmplare i-a schimbat viața:

„Am fost eu însumi mirat de cât de repede m-am lăsat prins în acel joc. Credeam că mă cunosc destul de bine, dar s-a dovedit că lucrurile nu stăteau tocmai așa. Evident că nici nu voiam să aud de A.S.E., mai ales că înca din copilărie cochetasem cu scena și urmasem cursuri de actorie la Teatrul de Stat din Ploiești. Logic ar fi fost, deci, să-mi încerc șansele de a deveni student al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografie. Cu toate acestea, m-am trezit că vreau morțiș la Arte Plastice.

După nenumărate discuții cu ai mei, am obținut acceptul lor și am început să mă pregătesc cu Mihai Bandac, de la care am învațat cât de importante sunt tenacitatea și concentrarea asupra propriei tale munci. Îmi spunea că lucrul la șevalet se termină atunci când, din cauza oboselii, îți cade pensula din mână. La început am luat asta ca pe o exagerare, dar pe parcursul pregătirii mele nu numai că m-am convins că avea dreptate, dar chiar am trăit momente de istovire totală încercând să finalizez câte o lucrare. Păstrez acelei perioade de formare o amintire caldă, încărcată de nostalgie și de recunoștință, deoarece atunci am reușit să scot pentru prima dată la lumină ceea ce, fără doar și poate, exista în interiorul meu în stare latentă, însă eu ignorasem multă vreme: vocația de a mă exprima prin imagini, prin desen și prin culoare.

Au urmat anii studenției, contactul profesional, dar și uman, prietenesc chiar, cu maeștrii Vasile Grigore, Marius Cilievici, Traian Brădean, Constantin Piliuță. De la fiecare dintre ei am deprins câte ceva prețios, dar cea mai importantă învățătură cu care m-am ales din aceste relații privilegiate a fost aceea că, dacă aspir să ajung cândva ca ei, trebuie să mă feresc să le calc pe urme. Adică să nu mă las fascinat de măiestria lor artistică și să renunț din această cauză la căutarea propriei mele identitati.”

(Sorin Adam – Albumul de grafică realizat cu sprijinul Prospero – Advertising Wizard – 2012, București, pag. 7)