Balla József  a frecventat cursurile Academiei Maghiare de Arte Frumoase, sub îndrumarea lui István Szőnyi între 1943-1944. S-a stabilit la Baia Mare definitiv în 1944. A primit Meritul Cultural Român clasa întâi în 1968.

Compoziţiile sale cu peisaje şi portrete sunt expresioniste prin modalitatea sa de exprimare plastică, dar artistul aduce o viziune suprarealistă în bună parte prin limbajul său de un umor dus uneori până la grotesc, mai ales în compoziţiile care abordează probleme sociale.

Expresionismul a fost adoptat masiv la Baia Mare, sub diferite forme, fie preluat din centrele artistice europene încă de timpuriu, având o dezvoltare majoră în interbelic, fiind apoi reluat după al doilea război mondial şi surescitat în perioada comunistă atât ca modalitate de a exprima o anumită atitudine socială (oarecum mascată) sau prin preluarea de elemente de expresie plastică caracteristice curentului. În anii ’80 cunoaşte o nouă dezvoltare, dar, ca şi în cazul lui Balla, regăsim masiv elemente de retorică expresionistă şi înainte de anii ’80.

Dincolo de stăpânirea şi relevarea unor calităţi indiscutabile de colorist şi de o putere de sintetizare şi interpretare a formelor, ceea ce îl caracterizează este naraţiunea care se desprinde din subiectele sale. O lume a antropomorfului ambientată cu elemente motivistice extrase din realul concret dar şi din imaginarul colectiv sau cel afectiv al pictorului este redată de Balla în cheie ludică, ironică, sau chiar sarcastică pe care pictorul hâtru o priveşte şi ne-o dezvăluie cu afectivitate pozitivă. O viziune asupra realului concret se intersectează cu lumea imaginarului şi uneori cu lumea nevăzutului.