Expoziție de pictură ”Salutări din Cișmigiu” Giuliano Nardin

 Organizată de H’art Gallery ,București

vernisaj  Vineri, 16 Noiembrie 2018,orele 18.oo

”Giuliano Nardin (n.1978) a terminat pictura la Vladimir Zamfirescu exact cînd sistemul de galerii se contura. Încearcă să expună în perioada 2006-2010 însă ajunge să fie decepționat de modalitățile de promovare nou născute. Recunosc că la vremea respectivă și eu am trecut cu privirea peste ceea ce făcea și n-am reacționat. Giuliano este un oltean timid și introvert. E ușor să interpretezi greșit o astfel de fire. Nu se descurajează și continuă să lucreze fără să mai participe la marea sarabandă a “lumii artei” și-și întoarce privirea spre obsesiile interioare. Interioritatea e tot timpul un teren mai ferm pe care poți construi temeinic.

Giuliano Nardin are ca ritual zilnic o plimbare în Cișmigiu cu fiul său. Seria de lucrări expuse acum sunt toate realizate în 2018, și pun în scenă exact acest tip de ambivalență a parcului. Pentru Giuliano e un loc al copilăriei unde se produc strigăte de groază, unde roboțeii – jucării sunt speriați, lebedele sunt cînd calme și defilează-n grup ca pe o scenă de modă, cînd se topesc într-o furtună pe lac. Femeile fac cînd plajă voluptuoasă cînd sunt angrenate într-o regie apocaliptică în care mîinile sunt ridicate în semn de disperare. Animalele au aer de marionete simpatice cu colții rînjiți într-un mod intimidant. Agresivitatea e însă transformată în circ și Giuliano face încă un efort de a echilibra spațiul grădinii desfătărilor. Răul e caricaturizat prin stilul arhaic, e îmblînzit, devine ireal și comic, e transformat în fantezie copilărească benignă. E un “god-like mode” de a privi scîrnăvia secretată în continuu de către om chiar și în locurile paradiziace. În Cișmigiu, un artist are în continuare treabă, el e îngrijitorul de parc responsabil cu echilibrul edenic, trebuie să facă curățenie în imaginar și să curețe în măsura puterilor omul de balastul stigmatului său atît de apăsător.” (Dan Popescu)