Mihai Stănescu a devenit celebru ca fiind singurul caricaturist român care, trăind la București, a avut curajul să critice deschis regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu, deși era îndeaproape supravegheat de Securitate.

Artistul a fost consacrat, neoficial, drept cel mai temut și incomod artist plastic din anii regimului comunist.Umorul său subtil a facut înconjurul lumii ,aducând autorului prestigioase premii la saloanele de caricatură de pe tot mapamondul.

Născut la 20 iulie 1939 în satul Grădiștea ,lângă Mizil, Mihai Stanescu a absolvit liceul la Buzău, apoi, contrar sfatului mamei sale de a da la Medicină, a urmat la Iași al doilea liceu, cel de arte plastice, unde a fost înscris direct în anul II.

În 1966,după absolvirea Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București,  ,secția de grafică publicitară,Stănescu a fost repartizat la Ministerul Turismului, unde a făcut grafică publicitară demisionând după 6 ani. A revenit după un an și a mai lucrat alți șase ani,până în 1978, când a devenit liber-profesionist.

Înainte de Revoluție, caricaturile lui Mihai Stanescu circulau mai mult sub formă de pagini trase la xerox. În 1982, a tipărit primul său album de caricaturi intitulat ”Mihai Stănescu”, reuşind să vândă 4.000 de exemplare în patru zile. Ulterior, acesta a fost interzis, iar 1.000 de albume au fost retrase. În 1985,încearcă să publice cel de-al doilea album al său „Umor 50%”, dar, de data asta, albumul nici nu apucă să iasă din tipografie. Nu renunță și  face demersuri să publice un alt volum, dar mereu i se spune că nu e momentul. Aşa că, în iunie 1989, a realizat  albumul „Acum nu e momentul”, pe care îl fotocopiază şi-l trimite în Franţa cu ajutorul ataşatului politic al ambasadei SUA. Albumul este tipărit în decembrie 1989, la editura Bernard Barrault, aceeaşi editură care îi publicase, în octombrie 1988, volumul „Rire en Roumanie”.

Imediat după Revoluție, în 1990, Stănescu și-a lansat albumul „Acum nu e momentul“, cozile întinzându-se pe zeci de metri, artistul vânzând atunci 100.000 de exemplare în trei zile, un record neegalat pană azi. „La lansare, la Sala Dalles am dat 5.000 de exemplare şi n-au ajuns. Au fost 10.000 de oameni, s-au spart geamurile, au venit poliţia, armata. Asta îmi spunea şi Andrei Pleşu: a fost mai multă lume la mine la lansare decât la Coelho“,povestea Stănescu.

După Revoluție, nereușind să capete un spațiu de expunere, artistul a apelat la o metodă inedită : a închiriat o caleașcă și a vândut carți poștale și tricouri în fața Cercului Militar. Mai târziu în 1992, adaptându-se la economia de piață,Stănescu și-a deschis un butic botezat ”Erata”, într-o fostă tutungerie de lângă Sala Palatului.Artistul s-a ocupat singur de afacerea sa,vânzând căni, cărți poștale, tricouri și sacoșe de pânză imprimate cu desenele sale, dar și albume de caricatură și desene originale ale artistului.

„Prefer să suport singur costurile de editare și să-mi vând albumele aici, la magazin. Daca le-aș duce în librării, mi-ar reveni un procent destul de mic. Arta nu se mai vinde ca altadată, iar în România nici atât. În afară, cel mai bine vând homosexualii si evreii“,se amuza el.

Cunoscut în toată lumea pentru caricaturile sale, prin care satiriza regimul comunist, Mihai Stanescu a continuat și dupa revoluție să priveasca, la fel de critic, societatea liberă,cu toate derapările ei.

Absolvent de grafică publicitară, Stănescu s-a întâlnit deseori, de-a lungul carierei sale, cu domeniul advertisingului. Dacă la început a făcut afișe pentru filme, mai târziu a colaborat cu diverse agenții în vederea realizării unor produse de consum sau pentru campanii politice.

Dintre proiectele sale de după Revoluție, cel mai cunoscut a fost  seria de fotografii cu fiica sa Daiana Stănescu, pe care a fotografiat-o, în aceeaşi rochie, între vârstele de 6 şi 29 de ani.

Mihai Stănescu este autorul logo-ului „Bookarest”, sub care a funcţionat, până în 2006, târgul de carte de vară de la Bucureşti (în prezent, denumit „Bookfest”).

La 1 Decembrie 2000,fostul președinte al României Emil Constantinescu i-a acordat Ordinul Național „Steaua României” în grad de „Cavaler”, „dorind a-i răsplăti meritele excepționale pentru realizări artistice și pentru promovarea culturii”. Artistul a tratat cu ironie momentul într-o caricatură în care poartă următorul dialog cu șeful statului:

„- Domnu’ președinte, concret, ce avantaje o să am? Voi primi pământ, spații comerciale, voi fi scutit de impozit?

– Singurul avantaj e că, la moartea dumitale, o gardă de onoare va trage…

– În mine?!

– Nu. În aer!”.

În ultimul album de caricaturi al artistului, „De unde îţi vin ideile, Mihai Stănescu?”, apărut în anul 2014, artistul declară :„M-aţi întrebat ce desen m-ar reprezenta atunci când voi împlini 100 de ani… Cred că s-ar potrivi desenul, apărut în luna mai 1968, în revista Flacăra, care reprezintă un bătrân bolnav, în pat, cu medicamentele alături, pe noptieră. Pe uşă, intră Moartea cu coasa, iar el zice „Doamne, am trăit s-o văd şi p-asta!”

Regretat de comunitatea artistică din România,dar și de publicul larg care l-a admirat și îndrăgit,Mihai Stănescu s-a stins din viață în primăvara acestui an,în ziua de 13 aprilie 2018, la vârsta de 78 de ani ,după o lungă suferință.