Cu o prodigioasă carieră artistică de peste 40 de ani pe tărâmul artei ,Marcel Mânăstireanu este una dintre personalităţile marcante ale orașului Botoșani,o adevărată legendă vie care a contribuit prin arta sa la promovarea și omagierea marilor personalități culturale și științifice aparținând acestor meleaguri. Artistul s-a remarcat de-a lungul carierei sale printr-o activitate prolifică ce a punctat un parcurs artistic marcat de o inepuizabilă forță creatoare,opera artistului cuprinzând peste 100 de lucrări de sculptură în bronz şi în piatră, expuse în aer liber şi în zone de interes public, peste 450 de lucrări de pictură și peste 3.000 de desene şi grafică, mare parte din ele publicate de-a lungul timpului în ziare și reviste.
Marcel Mânăstireanu s-a născut pe 1 martie 1950 în Botoșani, oraș care a dat culturii române cele mai multe personalităţi devenind astfel un fel de brand al culturii naţionale.
      Spațiul care i-a captivat copilăria a fost maidanul orașului, acolo unde , pe cănd avea 5-6 ani , obișnuia să modeleze argila scoasă din pământ, făcând diverse figurine.A fost momentul când și-a dat seama că mâinile lui pot determina lutul fărâmicios să devină un material ascultăror.
Ajuns la vârsta adolescenței,viitorul artist este remarcat de profesorul Aurelian Donisa,fost coleg de facultate cu Corneliu Baba și care pe atunci conducea un cerc de pictură și sculptură aflat în cadrul Casei Pionerului.
Blând, răbdător și veşnic zâmbitor, profesorul Donisa fost, în toți acei ani, un adevărat înger păzitor pentru tânărul artist,fiind primul care i-a călăuzit pașii în fascinanta lume a artei și care i-a sădit în suflet pasiunea pentru pictură și sculptură, dându-i aripi ca să zboare. De la profesorul său a învățat bucuria metamorfozării culorilor în stropul de apă al acuarelei,jocul umbrelor și luminilor în pictura în ulei,fascinația unghiurilor, a liniilor și a privirii în spațiu, nașterii formei prin modelaj în lut.
     Bustul lui Mihai Eminescu, făcut în atelierul profesorului Donisa, a fost deschizător de drum în portretistica monumentală a artistului,fapt consemnat de un cunoscut ziar din presa centrală care l-a etichetat pe tânărul artist ”ca un viitor sculptor de talent”. Impulsionat de această mică izbândă,în peroada 1964-1968, artistul și-a desăvârșit pregătirea artistică luând lecţii intensive de sculptură, având ca reper modelajul și diverse materiale de suport: argilă, piatră, bronz.
În 1969, artistul publică un set de 10 desene şi grafică în pagina de cultură a ziarului ,,Clopotul” din Botoşani.A fost doar începutul,pentru că de-a lungul anilor, a colaborat permanent cu grafică și desene la multe ziare și reviste,precum,,Caiete botoşănene”, ,,Zori noi”, ,,Cronica”, ,,Ateneu” , ,,La steaua”, ,,Fotoreporter”, ,,Contemporanul”, ,,Luceafărul”, etc.
      La 20 de ani ,artistul a plecat să-și satisfacă stagiul militar în București, la o unitate de pompieri,unde a continuat să deseneze făcând bani din vănzarea lucrărilor ,ca mai apoi să facă afișe de avertizare pentru Grupul de pompieri pentru care a fost premiat și avansat în grad.În zilele de permisie bătea tot Bucureștiul,fie pentru a vizita expoziții și muzee de artă,fie pentru a fi prezent în atelierele unor mari artiști plastici.
     În 1970,reîntors la Botoșani,este propus de muzeograful Alexandru Pleșca pentru a participa la prima sa expoziţie de grup care a fost vernisată la sala de expoziţii a Muzeului din Botoşani.De menționat că , începând cu 1972,artistul expune pictură, grafică şi sculptură la toate expoziţiile organizate în Botoşani şi Suceava.
Ca artist,Marcel Mânăstireanu a trăit din plin boema artistică a anilor ’70, simțindu-se întotdeauna atras de această viața lipsită parcă de griji,aflată mereu sub semnul fanteziei debordante şi al libertăţii interioare, dictate prin puterea inimii, dar şi a inteligenţei.Marcel Mânăstireanu a fost boemul pentru care arta s-a confundat cu însăși existența sa. Artistul obișnuia să-și bea cafeaua ,mereu însoțit de gașca sa de prieteni ,”garnisită” cu poeți,scriitori, jurnaliști și pictori ,o lume colorată și interesantă care nu ezita să peroreze anateme la ultimele apariții editoriale sau să comenteze înverșunat la adresa unor artiști prezenți pe simezele expozițiilor de arte plastice.
       Marcel Mănăstireanu nu a urmat o facultate, dar a avut șansa să cunoască oameni de mare valoare, întotdeauna apropiați de frământările şi căutările sale artistice.Începând cu Aurelian Dionisă și continuând cu Alexandru Pleșca , Lucian Valea sau Mocanu Agrippa – toți i-au iradiat lumină, ajutându-l să înveţe tehnici, să cunoască perioade şi stiluri și mai ales, să-l facă cunoscut iubitorilor de artă.
De o coerență remarcabilă, sculpturile lui Marcel Mânăstireanu dezvăluie o personalitate puternic conturată a unui artist mereu sever cu discursul său plastic,cu o vocație obstinantă a clasicității.Autor de busturi şi sculpturi comemorative în formulele lor consacrate ,artistul a contribuit substanțial la îmbogățirea și diversificarea patrimoniului cultural al orașului Botoșani ,dar și a multor spații publice aflate în localități din țară și din afara ei.
Într-o perioadă în care arta publică a devenit stereotipă,pierzându-și în mare măsură credința în valabilitatea corpului uman ca simbol,sculpturile lui Marcel Mânăstireanu se bazează pe un limbaj vizual comun, acceptat și înțeles de publicul larg, cu un sentiment sporit de mândrie comunitară, emanând energii pozitive.
În plastica sa figurativă pentru spaţii publice ,Marcel Mânăstieanu dezvoltă o manieră clasică uşor stilizată, plină de expresivitate, urmărind cu precădere asemănarea cu modelul.
     Ansamblu de lucrări din Parcul ”Mihai Eminescu” a orașului Botoșani ,denumit ”Rotonda personalităţilor botoşănene,” cuprinde 15 busturi ale unor faimoase personalități botoșănene la origine și este proiectată la dimensiuni monumentale, în acord cu peisagistica ambientală.
Ansamblu cultivă un limbaj formal marcat de sobrietate şi solemnitate,portretele având atitudini ritualizate, încarcate de monumentalitate ce îşi are originea în personalitatea celui portretizat. Monumentalist de anvergură, artistul impune un stil propriu, definit de o mare capacitate evocatoare şi o rigoare a construcţiei formei, ce nu impietează, ci, dimpotrivă, potenţează suflul poetic al ansamblului. Cu forță și eleganță, artistul extrage din lut acea putere invizibilă și misterioasă care dă viață personajelor, demonstrând o remarcabilă adaptabilitate.
     Sensibilitatea condiţiei sale de artist l-a ajutat să perceapă valorile perene ale neamului românesc și să modeleze din bronz,piatră sau gips o vastă galerie de portrete şi monumente reprezentând eroii şi marii oameni ai istoriei României,precum Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și Sfânt ,Petru Rareș Grigore Al. Ghica,Mihail Kogâlniceanu,Leon I. Ghica, Iancu Flondor, generalul Gheorghe Avramescu ,generalul Leonard Mociulschi,basorelieful dedicat Reginei Elisabeta a României (Carmen Sylva) , basorelieful ,,La atac” dedicat eroilor botoşăneni din primul şi al doilea război mondial și multe altele.
Preocupat de tematica portretului, artistul portretizează o galerie întreagă de personalităţi importante din istoria şi cultura poporului român,cele mai multe având obârșie botoșăneană :Mihai Eminescu,George Enescu,Nicolae Iorga,Ștefan Luchian, Grigore Antipa,Octav Băncilă,Dimitrie Brânză,Elie Radu, Scarlat Vârnav,Ciprian Porumbescu,Ion Pilat,Simion Florea Marian,Adrian Păunescu,Grigore Vieru și mulți alții.Reprezentate de o viziune sintetică, cu modelaj fin,portretele reprezintă un interes special al artistului pentru figurativ,păstrând, în linii mari, o regulă clasică în care opera este susţinută de soclu.Portretele se remarcă prin sensibilitate şi originalitate care rezidă din modelajul subtil al suprafeţelor, volumetria riguroasă, expansivă, dând formelor sale puritatea unui clasicism peren.
     Artist patriot, Marcel Mânăstireanu a demonstrat, fără de tăgadă, că arta nu cunoaște granițele, dând un semnal fraților noștri de peste Prut că nimeni şi nimic nu poate trage o linie printr-o inimă care bate şi simte la fel,atâta timp cât există o trainică legătură de suflet,inimă și simțire.Astfel,ca un omagiu adus marelui poet român și luptător pentru libertate Grigore Vieru din Basarabia,artistul a realizat un bust al poetului care a fost amplasat în oraşul Străşeni din Republica Moldova,cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la naşterea sa. Artistul a sculptat,de asemenea, bustul lui Ştefan cel Mare din Edineţ, Republica Moldova, bustul lui Alexandru cel Bun și efigia lui Ciprian Porumbescu,din Cernăuți,precum și bustul lui Mihai Eminescu din Odessa, Ucraina. De remarcat că în afară de Republica Moldova și Ucraina,lucrările artistului au ajuns şi în țări precum Italia sau Olanda.
     După o carieră de peste 40 de ani în domeniul artei, dedicată în principal ilustrării spiritului oraşului său natal, Botoşaniul, reprezentanţii municipalităţii au hotărât să îl recompenseze pe artistul Marcel Mânăstireanu cu titlul de cetăţean de onoare al municipiului Botoşani.
Pentru ochii sufletului și inimile multor iubitoril de frumos,sculpturile lui Marcel Mânăstireanu înseamnă bucurie,liniște și meditație – adică trăire.Trăirea ca ARTĂ…
N.B. Mulțumesc  doamnei muzeograf Ana Florescu – Coșereanu pentru  amabilitatea  de a ne fi permis să reproducem fotografii din albumul ,,Marcel  MĂNĂSTIREANU – în viaţă”, volum editat de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, apărut la Iaşi în  2016.