MOTTO : ”Nu faci o fotografie, o creezi !” Ansel Adams
Este cu adevărat extraordinară capacitatea unei fotografii de a stârni imaginația, de a declanșa o reverie, o fantezie, poate uneori amintiri de vise și de fantasme, în care se amestecă experiențe ale realității, lecturi de romane, viziuni de film. Astfel, ne putem recunoaște, grație educației noastre sentimentale, în ceva care, deși nu ne este necunoscut, deși niciodată nu a făcut parte din experiența noastră vizuală pe parcursul vieții noastre, ni se pare familiar.
Ce îl determină pe om să folosească un mediu atât de expresiv? Motivele sunt multiple […], iar în cazul lui Marius Petrescu motivația vine dintr-o căutare interioară profundă, dintr-o dorință de a găsi răspunsuri la întrebări care apar din adâncurile sufletului și care privesc în mod direct motivul existenței noastre. Traiul nostru pe această lume, tranziția noastră inevitabilă, măreția noastră și, în același timp, limitele, îl împing pe artist să investigheze aceste probleme. Atent la ceea ce îl înconjoară, bazat pe propria experiență, cu spirit și puritate sufletească, el încearcă într-un fel să abordeze adevărul. Mediul pe care l-a ales nu poate fi decât fotografia, o tehnică mai aproape de introspecție, de  observare a sinelui și a lumii printr-o expresie uimitor de concisă şi precisă a ideilor, materializate prin obiectualitatea fizică a realității imprimate pe suportul fotografic.
Visul, gândul, inspirația, creativitatea sunt elemente necesare pentru a crea o imagine fotografică capabilă să transmită o emoție. În plus, pentru a finaliza o fotografie , ai nevoie și de tehnică, răbdare, rezolvarea a multor probleme concrete, economico-tehnice ,amestecând totul cu Inima: focul central al ideii. Fără toate acestea,poți reproduce doar ceva artificial, fără suflet, fără viață, nimic important, doar poze anonime sau cele ”déjà vu”…
Pentru prima oară l-am întâlnit pe dorohoianul Marius Petrescu, cu un ”NIKON” pe umăr,la Galeriile de Arte ”Ștefan Luchian” din Botoșani.Un om discret și de o modestie rar întâlnită de mine la un fotograf,Petrescu încerca să se miște fără să atragă atenția celor din jur , fotografiind cu sfiala celui care nu vrea să deranjeze,dar cu sufletul deschis și cu bucuria unui copil aflat în fața unei vitrine pline cu jucării.
Atunci am aflat că lui Marius Petrescu îi plac provocările și că lucrul acesta presupune mult mai mult decât să te plimbi cu un aparat foto ultra-performant pe stradă. Înseamnă, pe lângă stăpânirea funcțiilor aparatului, capacitatea de a spune povești narative vizuale, captarea momentelor și abilitatea de a surprinde esența unor personaje.
Cu o imaginație și o creativitate demnă de invidiat,Marius Petrescu a descoperit, de-a lungul timpului,un inedit potențial artistic în micile și banalele obiecte pe care le cunoaștem cu toții: chibriturile…Artistul și-a imaginat și  animat o parte din fotografiile sale cu bețișoarele de chibrit, dând viață micuțelor așchii de lemn pe care le-a ”umanizat” în diferite ipostaze surprinzătoare ca atitudini,  amintind de comicul gag-urilor prezente în desenele animate.Decorul și recuzita sui-generis au fost asigurate,  în scopul realizării efectului tridimensional ,prin animarea cadrelor cu ajutorul unor obiecte miniaturale, multiplicarea simultană a perspectivelor și a elementelor de peisaj și dispunerea lor după capriciile unei ordini numai de artist știute.
În acest fel, fotografia  a devenit o lemă a unui limbaj universal,o poveste fluidă, dezbrăcată de orice retorică, mediată de o privire profundă, ajungând direct în centrul emoțional al privitorului. Omuleții de chibrit ai lui Petrescu pot stârni râsul, rușinea, reflecția, neîncrederea și uneori deznădejdea – sugestii și uimiri ale unei lumi în care liliputanele personaje dialoghează cu simțurile noastre, în limbajul realității, într-o viziune stilistică cu totul originală.
Ei bine,aici e mai mult decît fotografie.Și asta pentru că nu e o simplă surprindere a unor cadre aşa cum le percepe ochiul unui fotograf, nu e nici genul de fotografie ”cosmetizată” pentru ”a da bine” în fața unor iubitori de artă, nu e nici o manipulare în Photoshop . E vorba despre o specie aparte a fotografiei ”regizate” şi cred că se poate vorbi chiar despre un stil personal,cel care i-a adus artistului succesul dorit și în același timp meritat : o fotografie de-a sa a fost selectată pentru ”EGIPT INTERNAŢIONAL PHOTO CONTEST 2012”,fiind apoi inclusă într-un un album fotografic, care a reunit cele mai performante cinci sute de fotografii ale artiştilor din acest domeniu, de pe întregul mapamond.
Fotografia lui Marius Petrescu este o metaforă pentru un soliloc sui-generis, cel al omului singur cu sine, pierdut în universul său ideologic.Nu este reflectarea lumii, ci este mijlocul pe care l-a inventat pentru a măsura distanța care separă lumea reală de cea a reprezentărilor sale.
Petrescu realizează un tip de fotografie artistică care depășește orice intenție documentară și care restabilește supremația „spiritualului” asupra sensibilului. Poetica care stă la baza imaginilor lui se opune în mod evident împotriva oricărei ispite retorice și împotriva oricărui conformism.
În plus,fiecare fotografie este ca o invitație inepuizabilă la deducție și speculații.Artistul ne oferă o lecție înaltă de filozofie sub formă de imagini care demonstrează faptul că prin intermediul fotografiei putem să-i facem pe oamenii să reflecte asupra problemelor care preocupă cel mai mult esența omului.Petrescu folosește o serie de simboluri, obiecte și situații recurente care manifestă o altă semnificație decât cea inițială, deoarece el decontextualizează și mută elementele într-un mediu diferit de cel din care aparțineau inițial. Fotografiile artistului păstrează lejeritatea și melancolia amintirii; uneori atât de departe încât  instigă privitorul să privească dincolo de marginile fotografiei în căutarea finalizării ideale a unei emoții furate, a cărei parte consistentă rămâne în afara cadrului.
Adesea, ele sunt vitalizate prin non-sensul lor evident, care se referă sau cel puțin amintește de un simbolism care, optimist și binevoitor, respinge întotdeauna coregrafia claustrofobă.
Obiectivul fotografic al lui Marius Petrescu este o prelungire a simțului său vizual, o fuziune perfectă a inspirației și imaginii în încercarea de a descifra printre faldurile realității, multiplele criptografii ale respirației sale intermitente.”Densul” și ”rarul” alternează,constituind țesutul conjunctiv a acelui fenomen de prag care marchează perpetuu tranziția dintre continuul și discontinuul materiei.
O corelație intimă între structurile moleculare invizibile și aspectul macroscopic al lucrurilor în devenirea lor eternă, între materia organică vie și lumea minerală inertă.
Capacitate expresivă remarcabilă, simbolică și figurativă, sensibilitate marcantă, măiestrie în utilizarea mijloacelor tehnice – iată caracteristicile artistului-fotograf Marius Petrescu.Imagini care vorbesc cu inima și sugerează, fără a pretinde că doar comunică. Fotografii redate uneori sub formă de tablouri, dar în deplină autonomie, fără supunere sau dependență de arta picturală. O narațiune intimă și poetică, aproape spirituală, care ne dezvăluie sensibilitatea artistică a unui poet-fotograf. Imaginile nu sunt „vederi” care încearcă o descriere a exteriorului, a lumii fizice în care umanitatea își trăiește existența. Aceste fotografii au legătură cu ființa ,fiind concepute ca incursiuni în interioritatea noastră, precum radiografiile poetice.
Pentru Marius Petrescu,fotografia provine dintr-o urgență etică și este strâns legată de viață.Artistul este un fotograf al gândurilor, al dispozițiilor și al senzațiilor,adesea creând imagini conceptuale și speculative, care depășesc reprezentarea subiectului încadrat pentru a deveni o expresie a sentimentelor personale și universale.
Marius fotografiază ceea ce simte ,nu ceea ce vede, motiv pentru care în imaginile sale găsim sensibilitate, poezie, sentiment, inspirație de la literatură, cinema, muzică și artă sub toate formele sale. Fotografia artistului este o căutare continuă, în care forța și fragilitatea se opun și se completează reciproc.
Folosind aparatul său fotografic, cu minuțiozitatea unui arheolog, Marius Petrescu sapă într-o zonă impenetrabilă a ființei, săpă în faldurile sufletului nostru, încercând să reprezinte reflectarea sa în oglinda dispozițiilor sale sufletești. Este o călătorie interioară, spațială și temporală, în memoria prezentului și în prefigurarea a ceea ce va fi.
Într-o eră de împărtășire pe scară largă a experiențelor online, în timp ce oricine își poate expune selecția digitală pe rețelele de socializare cu o spontaneitate superficială,fotografiile lui Marius Petrescu se adresează unei categorii de oameni care sunt în afara display-urilor computerelor și televizoarelor, străini de locurile de consens digital facile.
Fotografia lui Marius Petrescu, cea reală, comunică din abundență micile detalii și intimitățile sfioase prin canoanele sale specifice – lumina, compoziția,managementul spațiului – fără a simți nevoia de a purta machiajul prin artificialitatea photoshop-ului.
Simplitatea aparentă, combinată cu o concentrare asupra reproducerii gamei tonale strict necesare stimulilor perceptivi, readuce imaginea la un limbaj care ajunge să fie poetic atunci când transcende vizual vizibilul.
Stând în fața fotografiilor lui Marius Petrescu nu  se știe exact dacă te uiți la orizont,la acea linie evazivă dintre pământ și cer, sau la unghiul profund al ego-ului său. E un soi de flash emoțional ,o invitație la o conversație cu sinele,imaginile amintind de relația dintre ”aici” și ”acum”,dar și de dialectica dintre dimensiunea pe care credem că o cunoaștem și cealaltă, pe care credem că nu o cunoaștem.
Marius Petrescu este un fotograf în plină evoluție artistică unde esențele, simplitatea și puritatea devin din ce în ce mai vizibile. Într-o lume in care fake-ul este pretutideni,fotograful Marius Petrescu se ambiționează să rămână un artist autentic,fotografiile sale reprezentând o abordare originală care educă, sensibilizează, atenționează…
În creația sa, arta și fotografia s-au unit, păstrând în același timp o coerență elegantă în actul de creativitate vizuală,lucru care- merită toată admirația noastră.