MOTTO:  „De când mă știu am desenat, am pictat sau am modelat. Nu știu dacă ceea ce mă face să desenez se numește crez artistic… În orice caz, ceea ce mă face să mă ocup de acest univers al artelor plastice, deși eu sunt arhitect, este faptul că cele două domenii se înrudesc și se completează reciproc. A experimenta și a inova cred că este un fel de crez artistic. Sunt experimente culturale, sunt gesturi sau sentimente exprimate liber în contexte diferite”. (Mircea Corcodel)

Mircea Corcodel a urmat arhitectura la Institutul de Arhitectură ”Ion Mincu” din București ,studiind în timpul facultății desenul,lucru  ce i-a permis să-și dezvolte aptitudinile artistice pentru grafică și pictură. Bucuria comuniunii dintre architect și pictor a fost inteligent pusă în valoare în discursul său plastic  de lumina și transparența magică  a acuarelei, pe care artistul a definit-o ,cum nu se poate mai bine:  ” Trăire, emoție, moment, sclipire, lumină, într-un cuvânt AVENTURĂ – aceasta este acuarela! Am să militez necontenit pentru acuarelă, voi fi partizanul ei, pentru că ea îți oferă bucurie, trăire și emoție.” …

Artistul a abordat în lucrările sale  o tematică variată,ce cuprinde peisajele citadine, rurale, marine,flori,portrete sau natură statică. Acest univers pictural a fost permanent modelat, schiţat și reinventat, în dorința artistului de a-și amplifica imaginația creatoare și de a-și  dezvolta simţul plastic , intrând într-un soi de complicitate cu subiectele alese.În orice tip de subiect abordat de artist – peisaje, flori ,portrete sau naturi statice- sensibilitatea artistului reuşeşte să îmbine forţa picturală cu subtilitatea rafinamentului cromatic, cu acel  firesc care vine doar din plăcerea de a picta.

Pictor peisagist și un împătimit plein-air-ist  ,  acuarelele artistului  sunt precedate  de o atentã scrutare a orizontului și de o evaluare sub semnul șanselor afective  picturale pe care le oferă  privitorului.Cu alte cuvinte, când artistul începe să picteze actul de creaţie propriu-zisă  s-a încheiat ,el rămânând  doar să-l  ”traducă”în propriul  limbaj plastic.

Având ca preferință îndeosebi subiectele citadine,artistul oferă privitorului o multitudine de cadre imagistice, pornind de la realitățile arhitectonice selectate din arealul arhitecturii civile.Antrenând tensiuni vizuale,liniatura structurală a clădirilor este de multe ori presărată de nervul grafic al desenului, care îi permite artistului să redea informaţii de natură afectivă, dublate ades de rigoare logică şi raţiune. Clădiri de tot felul, maestuoase sau sărăcăciase,mai noi sau mai vechi, amintind de secolele trecute,cupole, bolți și fragmente de fațade îndrăgite de artist ,sunt tratate cu mijloacele unui simţ estetic evident.

Mircea Corcodel pictează ceea ce vede și simte, viziunea sa panoramată cuprinzând atât ansamblul, cât și detaliile peisagisticii sale,pe care le înveșnicește într-o expresie cromatică echilibrată armonios.Mircea Corcodel știe ”să vadă” și se ne facã pãrtași afectivi prin ochiul celui născut să construiască şi totodată să creeze artă,acuarela fiind casa lui,respirația lui.

În peisajele citadine, artistul este departe de a reproduce exact ceea ce vede, de a „fotografia” realitatea.Dimpotrivă.El recrează o altă realitate trecută prin filtrul unei transfigurări interioare care-i permite să-și folosească memoria vizuală și sensibilitatea pentru a capta imediat esenţialul,demonstrând, pentru a câta oară, că prin pictură se pot face miracole.

Artistul este un pictor al realității, dispus să interpreteze impresiile, dar întotdeauna atent să restaureze adevărul locurilor și mai ales atmosfera. Printr-o metaforă expresivă,scriitorul și filozoful spaniol Eugenio d’Ors spunea că ”pentru a produce artă , spiritul nostru ia cu mâinile o bucată de realitate, o cuprinde şi o înconjoară, plăsmuind din ea imaginea artistică.”

Artistul nu se cantonează însă în zona peisajelor citadine, ci se lasă sedus şi de farmecul naturii, imortalizând privelişti ce l-au  surprins prin frumuseţea şi solitudinea lor.La prima vedere,acuarelele artistului după natură par deconcertant de simple,dar dincolo de această simplitate rafinată, peisajele lui sunt un pretext pentru a-și descoperi propria natură umană. Efuziunea emoţională străbate timbrul cromatic al fiecărui fragment de natură imortalizat de pictor, picturalitatea tuşelor de culoare vibrantă oferind bucurie estetică.

Artistul încearcă să inoveze tot timpul, combind tehnicile – acuarelă, tuș și cretă sau acryl și cretă,dezvăluind o puritate exemplară a desenului și un înnăscut sentiment al culorii,dominat de o mare sensibilitate. Mircea Corcodel excelează în peisaje unde apa este omniprezentă ,precum Veneția,Murano,Mykonos, Volos,Itaki, Balcik, Lastres… – toate având un numitor comun:plăcerea călătoriilor artistului de-a lungul coastelor mării… Marinele lui Mircea Corcodel nu sunt conotaţii spontane ci elaborări care reflectă specificitatea proprie a ţinuturilor localizate, amprentate de atmosfera proprie a fiecărei ţări,fie că se cheamă Italia,Spania,Grecia sau Bulgaria.

Falezele aride, golfurile delimitate de dane sau de satele arhaice, valurile care se lovesc de stânci si vasele pescărești, ne fac părtași la bucuria pe care artistul o are in fața peisajelor marine, care te îndeamnă la visare și poezie. Transluciditatea apei este surprinsă cu maximă intensitate, pictorul păstrând identitatea naturii, peste care stabilește corelații plastice si restructurări de expresie. Peisajele de la Balcik evocă porţiuni din geografia zonei, în care apa se îngemănează cu ţărmul împresurat de construcții musulmane și grădini impunătoare, desenul şi pata de culoare exprimând, în acorduri surdinzate, cu preţiozităţi coloristice asemănătoare catifelelor, frumusețea unui paradis pierdut.

Oximoronul ”puterea fragilității” poate fi o  definiție concentrată a acuarelei  lui Mircea Corcodel care conservă sub aparența unei fragilități  evanescente o paradoxală consistenţă şi forţă expresivă.Jucându-se în acest fel cu acuarela, artistul simte cu toată ființa   vibrația incertitudinii clipei prezente, cu neliniștile  sale autentice  care transgrezează  discret, cu vãditã lipsã de ostentație, aparențele  lumii finite.

 

 

MIRCEA CORCODEL –n. 07.09.1957 BUCURESTI
Membru Fondator al ORDINULUI ARHITECȚILOR DIN ROMÂNIA
Membru  al UNIUNII ARHITECȚILOR
DIN ROMÂNIA din 1990
Absolvent al Institutului de Arhitectură
“ION MINCU” – București promoția 1986

 

EXPOZIȚII DE PICTURĂ

 

1987 – ICPGA BUCUREȘTI – COLECTIVĂ

2016 – PELERIN ÎN TIMP – PERSONALĂ

2016 – ARHITECȚII ȘI ARTELE – COLECTIVĂ

2017 – VIS – PERSONALĂ

2018 – EXPOZIȚIE DE ACUARELĂ – PERSONALĂ – CĂLĂRAȘI

2018 – EXPOZIȚIE DE ACUARELĂ – COLECTIVĂ – BIBLIOTECA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI

2018 – EXPOZIȚIE DE ACUARELĂ – PERSONALĂ – BUCUREȘTI – CAFE MILU

2018 – EXPOZITIE DE ACUARELA – PERSONALĂ – BUCUREȘTI – SEDIUL UAR

2018 – EXPOZIȚIE DE GRUP  LA  BIBLIOTECA NAȚIONALĂ – IIA ROMÂNEASCĂ

2018  -EXPOZIȚIE DE GRUP – BLISS

2018 – EXPOZIȚIE  DE GRUP  100 DE ANI  100 DE ACUARELIȘTI

2018 – AQUAMARIN –  PERSONALĂ , LA MILU CAFE

2018 – EXPO DE ACUARELĂ  ART  AKCENT

2018 – EXPO DE ACUARELĂ ”MIRCEA CORCODEL SI PRIETENII”, LA SEDIUL UAR

2018 – EXPO DE GRUP ALCORCÒN , SPANIA

2018 – EXPO DE  GRUP  ”CERCUL DE ACUARELĂ BOGDAN GHEORGHIU” – ACADEMIA DE ARHITECTURĂ

2019 – EXPO DE  GRUP  – ROMÂNIA  ÎN ACUARELĂ – IWS ROMANIA

2019– EXPO DE ACUARELĂ – GALAȚI

 

 EXPOZIȚII DE GRAFICĂ

București/ Focșani/ Tg. Mureș,
Teremia Mare, Baia Mare, Sibiu

 

SCENOGRAFIE

Colaborare scenografie piese de teatru:
“RAȚA SĂLBATICĂ” de Henrik Ibsen
“IDIOTUL” de Feodor Dostoievski
Teatrul  Majestic