Există artiști care, mai mult decât alții, rezumă acel univers care este în fiecare persoană și care poate fi exprimat doar prin rime sau sunete sau culori și forme împreună. Nu sunt oameni obișnuiți și se recunosc pentru că au o origine comună, aproape ca și cum o entitate divină ar fi vrut să distingă sufletul acestor oameni cu un sigiliu diferit, incomparabil cu a celorlalți.

Nu pot spune despre acești artiști dacă sunt mai buni sau doar diferiți, cert este că de-a lungul anilor am învățat să-i recunosc și printre ei un loc aparte îl are pictorul Neculai  Baltaru …Și asta pentru că tablourile sale nu sunt altceva decât imagini cu scenarii ale sufletului, adevărate amintiri ale memoriei inimii, pictorul fiind unul dintre acei rari artiști care, mai mult decât alții, rezumă acel univers care se află în fiecare persoană și care poate fi exprimat doar prin rime sau sunete ori culori și forme împreună…

Neculai  Baltaru pictează întotdeauna „în interiorul naturii” pentru a retrăi cu inima și cu mintea emoțiile unui spectacol plin de lumină și culoare,necontaminat de viața de zi cu zi. Sinele său artistic fixează momentul încercând să-l înțeleagă în cele mai mici detalii pentru a-l modela cu noi semnificații.Un fel de călătorie interioară în care artistul transmite emoțiile filtrate prin sinele său,descoperind cu infinită mirare valoarea unică și irepetabilă al fiecărui moment și al fiecărui sentiment din actul artistic.

Neculai Baltaru s-a născut pe 1 august 1949 în Drăgușenii Botoșanilor, localitate aşezată în Câmpia Jijiei superioare,la 44 km de Municipiul Botoşani şi 9 km de oraşul Săveni.Cel mai vechi document care atestă existenţa localităţi aparţine Cancelariei Domneşti şi uricul semnat de Ştefan cel Mare în anul 1491.

La Drăgușeni,arta a fost zâmislită de strămoșii omenirii încă din perioada neoliticului.Puţini români ştiu că aici a fost descoperită o statuetă veche de 6.500 de ani, care a impresionat iubitorii de artă din cele mai mari muzee ale lumi.

Povestea statuetei începe în anul 1964, când pe dealurile din jurul localităţii ,un grup de copii a găsit în brazda întoarsă de plug un idol de lut, cu incizii de o măiestrie rară. Au prezentant statueta profesorului lor de istorie, Artur Crâşmaru, un împătimit al arheologiei,care şi-a dat seama că are în faţă o zeiţă, un simbol al fertilităţii şi fecundităţii din cadrul culturii Cucuteni.

După Revoluţie, zeiţa numită şi „Venus din Drăguşeni“ a devenit regina expoziţiilor de arheologie şi istorie veche din străinătate. Statuia ,care degajă o forță și o frumusețe nepământeană,a fascinat publicul de pe două continente şi şapte ţări. A călătorit la expoziţii în marile muzee din New York, Vatican, Oxford, Roma, Atena şi Varşovia…

Nicu Baltaru a rămas un nostalgic al acestui ținut de poveste, cu amintiri cucuteene,în care a trăit o copilărie pe cât de grea, pe atât de fascinantă și-a petrecut și-n care toți oamenii erau la fel: săraci ,însă cu un suflet frumos și curat. Artistul își amintește și astăzi de ulițele satului străjuite de casele modeste, acoperite cu stuf sau tablă ,de acel univers raral care i-a structurat un anume mod de a simţi şi vedea, dar şi de a dori să exprime cumva ceea ce simţea.

În 1948,pe când avea 10 ani,familia s-a strămutat la Bucovineni,locul de baștină al tatălui artistului,un sat de pe malul Siretului,înglobat mai târziu la satul Ionașeni, comuna Vîrfu Cîmpului.Artistul a simțit de timpuriu chemarea penelului, deprinzând  primele noţiuni de pictură şi desen încă din școala primară  din Bucovineni sub îndrumarea învățătorului  pictor  Vasile  Boantă,cel  care i-a remarcat și încurajat talentul și de la care avea să preia pasiunea pentru literatură  și pictură.În 1965,se înscrie la Liceul Pedagogic din Suceava, având șansa de a urma,concomitent, cursurile  Şcolii Populare de Artă.Timp de 5 ani studiaza consecutiv sculptura cu artiștii Dimitrie Loghin și Elena Barda, grafica cu profesorul Constantin Doroftei, iar pictura cu prof. Dumitru Rusu.Ucenicia în fresca bisericească și-a făcut-o cu pictorul IoanMirică din Sibiu. În 1970,Nicu Baltaru este repartizat ca profesor de desen la Liceul din Pomârla , jud.Botoșani,pe atunci având denumirea Casa de copii Pomârla.

De-a lungul timpului, la Pomârla, şcoală cu profil teoretic, s-au format nume mari ale ştiinţei româneşti, precum filologul Vasile Bogrea sau medicul Dimitrie Călugăreanu. Printre cei care au predat aici se numără academicianul Iorgu Iordan. Primul director a fost Samson Bodnărescu, membru al Societăţii Junimea din Iaşi,care a fost deseori vizitat la Pomârla de prietenii săi junimişti: Eminescu, Slavici şi Iacob Negruzzi. Începând cu anul 1987, liceul a fost reînființat sub numele de Liceul teoretic „Anastasie Bașotă”.

În anii ’80,Nicu Baltaru se căsătorește  cu Aurelia Victoria Matei și se stabilește la  Ibănești,în jud. Mureș,continându-și activitatea de dascăl la Școala din Ibănești .Artistul continuă să picteze avându-i ca mentori de suflet  pe  Rodica Zamfira Pop artist plastic și cadru didactic al Liceului Vocațional de Artă din Târgu Mureș și pe pictorul,sculptorul și muzeograful Vasile Mureșan .Din 1992,timp de 10 ani , până la ieșirea la pensie, a fost preparator la Școala de Arte din Târgu Mureș ,secția pictură pe sticlă.

Deși a participat la  cursuri de artă, formarea sa se datorează mai mult pasiunii sale autentice și înnăscute pe care a păstrat-o în inima sa de când era adolescent. Rădăcinile și dragostea sa pentru artă l-au dus, în anii maturității, la expoziții și muzee, unde și-a consolidat experiența, realizând salturi de calitate continuă care l-au determinat să se dedice activității sale cu fidelitate și perseverență de pictor.De-a lungul activității artistice, care a continuat în paralel cu cea de dascăl, a participat la numeroase expoziții interne și internaționale, la tabere de pictură și a contribuit timp de doi ani la pictura interioară a bisericii ortodoxe din Ibănești Pădure. Anul acesta a fost prezent cu lucrări la Cetatea Medievală din Târgu Mureș, a participat la proiectul “Culori Bistrițene”, derulat de biblioteca județeană din Bistrița și la tabără de pictură de la Sovata.Artistul s-a întors de curând de la o expoziție din Paralia Katerini, unde a expus lucrări în cadrul unei expoziții a artiștilor mureșeni în Grecia (în 2009 a expus în Leptokaria, tot Grecia) și se pregătește pentru o expoziție la Galeria de Artă „Unirea” din Târgu Mureș – „Flori pentru caii mei” , care va avea loc în luna decembrie. În luna septembrie a fost invitat să expună la o galerie de artă din Barcelona.

Nicu Baltariu este un admirator declarat al artei post-impresioniste,Van Gogh și Paul Gauguin având un loc special în inima sa.Dintre pictorii români care l-a cucerit de la început și pentru totdeauna,singurul artist pentru care întreține un cult plin de fervoare,cel care mai mult decât alți plasticieni a înrâurit sensibilitatea sa, este Ștefan Luchian,marele nostru pictor  născut  și el  pe  meleagurile Botoșanilor.

Îndelungul travaliu creativ al pictorului Nicu Baltaru seamãnã cu un pelerinaj cãtre sine.După ani de acumulări, decantări şi motivate opţiuni de ordin stilistic, artistul îşi dezvăluie câştigul în sintetism şi sugestivitate,pictura sa ajungând la o viziune particulară a realității tradusă în valori emoționale și în care narațiunile își primesc atenția sensibilă, iar povestea picturală își capătă valoarea sinceră și imediată.

Artistul penduleazã cu plãcere între a picta în tihna atelierului său amenajat în incinta casei sale din Ibănești, decorat cu tablouri,șevalete,culori și pensule de tot felul și pictura en plein air,unde se întâmplă minunile de fiecare clipă ale naturii care-i oferă artistului senzaţii cromatice irepetabile şi trăiri estetice de nerostit. Cu siguranță, că această experiență de pictură „în direct” a contribuit la creșterea capacității sale tehnice și expresive, permițându-i să insufle lucrărilor încărcătura emoțională a momentului.

Cu o puternică vocaţie de colorist şi peisagist, Nicu Baltaru s-a apropiat de neoimpresionism. Cromatica vie şi recursul la tuşele libere de culoare, aşternute pe pânză cu dezinvoltură, răspund unei evidente preocupări pentru redarea în mod nemijlocit a naturii.

Peisajul este pentru Nicu Baltaru obiectul unei observaţii în termeni de lumină şi culoare, pictorul încercând să transpună pe pânză instantanee din viaţa naturii aflată într-o perpetuă metamorfoză formală şi coloristică.Pictorul simte în egalã mãsurã atracția vizualã pentru macro și pentru microcosmos,în ansamblul creaţiei sale predominând peisajul sătesc ardelean cu pitorescul priveliştilor sale montane, de deal sau şes, învăluit în strălucirea intensă a zilelor de vară sau în ambianţa nostalgică,multicoloră a toamnei.Imaginile sunt calme și liniștitoare, cu acele tonuri calde de natură exuberantă, revizuite și interpretate de autor, în funcție de propria percepţie, sensibilitate şi imaginaţie.

Artistul a absorbit emoția frumuseții naturii traducând-o vizual, cu simplitate și smerenie, într-o simbolistică de o mare intensitate expresivă. Dezinvolte, ardente ori filtrate, armoniile cromatice mărturisesc fecundele peregrinări ale fanteziei pe orizonturi aureolate de exuberanţă și bucurie, dar şi de cantonări sub zodia dramaticului. Sensibil la scenariile care apar odată cu schimbarea anotimpurilor,artistul este un observator atent al acestor evoluții,cărora știe să le ofere culori adecvate și spectaculoase.

Nicu Baltaru nu este pictorul standardizării gusturilor și a minimalizării producției picturale. Ba dimpotrivă,având deja o operă impresionantă artistul pictează mult, nerefuzând niciodată o temă sau o ocazie picturală inedită .

Privind lucrările artistului ești fascinat de diversitatea stilurilor abordate, aflate într-o permanentă fervoare de reînnoire,ceea ce denotă faptul că ne confruntăm cu o stilistică matură a unui artist care își propune să aducă privitorul într-o zonă a granițelor fluide, acolo unde reprezentarea „realitații” pe pânză devine un spațiu al negocierii permanente între intenția artistului și percepția celui care privește.

Bogația cromatică și spontaneitatea din picturile lui Nicu Baltaru sunt însoțite de o execuție scrupuloasă și de o tehnică impecabilă. Intensitatea, splendoarea și vigoarea tonurilor de culoare dezvăluie privitorului o mână de expert care are știința de răspândi cu ușurință culorile în aluaturi generoase sau în glazuri ușoare, pentru a se suprapune și a relua straturile; realizând astfel o cromatica potrivită pentru cele mai variate criterii tehnice și, mai ales, de lungă durată la acțiunea timpului. Compozițiile sale florale devin spațiu emoțional pentru o întreagă revărsare a stărilor sufletești în care pictura și poezia se reunesc și se îmbină în semne vibrante, în sugestie extatică.

Artistul extrapolează din picturile sale dificultățile tehnice, prin ele cautând o modalitate de a purifica și de a deveni mai agil. Așa se nasc peisajele create de o mână iscusită, unde desenul este puternic evidențiat de un realism existențial.

Pictura lui Nicu Baltaru este vibrantă, veselă, dinamică. culorile fiind juxtapuse în funcție de tonuri, precum un ritm muzical,cadențat și armonios. Se poate spune,fără a greși, că pictura artistului reprezintă o oglindă a sufletului său   pictură a reflecției magice din care apar secrete și sentimente, contradicții și emoții,o pictură curată care iubește viața, o pictură care pune pe note muzica naturii,o pictură care cântă și râde…

Nicu Baltaru conferă stilului picturii sale o eleganță subtilă care devine o eliberare a propriei interiorități. Artistul are propria sa lume expresivă,combinată cu un lirism de origine romantică care prinde viață în realizarea unor priveliști încorporate într-o atmosferă extinsă a infinitului naturii înconjurătoare.O pasiune autentică, adevărată care aduce în inimile noastre „tăcerea verde” a naturii în infinitele ei forme.

Lucrările ce conţin adevărate studii picturale de copaci sau margini de pădure sunt remarcabile prin strălucirea verdelui vegetal în tonuri pure, luminoase ce induc în sufletul privitorului un sentiment reconfortant de plenitudine şi bucurie a vieţii similar cu cel trăit în mijlocul naturii.

Credincios tradiției peisagistice românești , pictura artistului pornește de la teme care surprind dealuri, munţi, cerul şi frunzişul copacilor, lumini și ape limpezi, pentru a continua cu peisajele satelor mureșene, cu căsuţe pitoreşti şi căpiţe dispuse la poalele unor dealuri domoale. Elementul principal și inseparabil din tablourile lui Nicu Baltaru este utilizarea vie și plină de culoare a pânzei, fără prezența omului, dar mereu în căutarea unei spiritualități în contact cu natura care este dată de dialogul simplu al sufletului cu ea. Din grija minuțioasă și bogăția detaliilor cu care pictează peisajele fermecătoare și necontaminate ale memoriei inimii, reiese dragostea și legătura artistului cu o natură filtrată înțelept și readusă în spațiul pictural prin memoria vizuală a momentelor și sugestiilor emoționale.

Sugestive și înfrumusețate cu o lumină emoționantă, peisajele lui Nicu Baltaru întruchipează perfect universul său interior, o lume formată din imagini ale memoriei, ale senzațiilor evocate de o amintire, a unei iubiri viscerale pentru natură și pentru frumusețea care-l înconjoară în orice moment. Și asta pentru că frumusețea este cea care, potrivit lui Dostoievski, „va salva lumea” și va face sufletul mai nobil, deoarece în ea este oglindită imaginea lui Dumnezeu împreună cu bunătatea și dreptatea, elementul care face ca o lucrare umană să fie eternă și care nu este supusă uitării sau trecerii vieții.Empatia care se stabilește între artist și privitor permite atingerea sferei emoționale și sentimentale, într-o abordare interpretativă de un rafinament estetic și conceptual deosebit.

Nicu Baltaru pictează anotimpurile, vântul de la țară, mirosul pământului și al pietrelor, ape și munți, folosind un limbaj plastic unic și irepetabil, care ne atinge sfera inimii și a minții pentru a ne da înapoi un cadou prețios: dragostea sa pentru viață și frumusețe, în simplitatea de zi cu zi.

Dali le spunea tinerilor artişti: „Nu vă străduiţi să fiţi moderni, oricum n-aveţi încotro!“… Ei bine, Nicu Baltaru nu-și propune să reinventeze limbajul plastic în sine, ci mai degrabă să resemantizeze actul artistic,simplificând formele,dându-le un caracter arhetipal. Compozițiile sale se nasc dintr-un concept de sobrietate extremă, de rigoare formală, prin care artistul creează imagini de o claritate absolută, în care simplitatea este legată de formele eterne ale artei.În virtutea acestei forțe, artistul, adesea neliniștit, s-a apropiat și de sensul ecologic al societății moderne,discursul său pictural exprimând întotdeauna reprezentări echilibrate ale unei construcții ideologice bine exprimate. Nevoia de spațiu, de cer, de verdeață, de toată acea dimensiune care este acum atât de înstrăinată de un urbanism presant și agresiv, departe de poluarea sonoră la care suntem expuși, îl face pe artist un nostalgic sau un visător, care salvează și restaurează o lume aproape pierdută și uitată pentru câmpurile memoriei multor creatori.Așa se face că din mâna pictorului peisajul se transfigurează și dobândește adesea o nouă dimensiune, care se accentuează prin retina sa sensibilă și pasională.

În compoziţiile sale abstracte există întotdeauna un mesaj şi o semnificaţie, o idee şi o realitate formulată sintetic, transformată în culoare şi epurată de detaliul nesemnifcativ. În lucrările abstracte subiectul compoziţiei este însăşi culoarea, artistul îmbinând cu măiestrie o varietate infnită de tuşe, nuanţe, forme, ritmuri plastice în cadrul unor imagini de o mare poezie cromatică, alegorii abstracte ale unor teme, noţiuni, idei, corespondenţe.Artistul nu disprețuiește inserțiile de abstractizare simbolică, dedicate exclusiv culorii și capacității ei de a face emoțional gestul pictural. Urmele memoriei retrăiesc cu intensitate pe pânză, căutând răspunsuri la întrebări infinite, colorând trecutul cu culorile prezentului, rafinând căutarea pentru a-l conduce către esențialul descriptiv, epuizat și emoțional.

În unele lucrări, pictura devine mai rafinată, până în punctul de a-și pierde concrețea, lăsând contururile să se evapore într-un dans de culoare care să-i îmbrățișeze viziunile sale de vis. Nicu Baltaru știe perfect să idealizeze pictura care nu se teme de nicio comparație, formulată în deplină libertate și cu o mare capacitate creativă.Artist cu o mare putere imaginativ-creatoare, dialectica limbajului său pictural disociază și leagă în același timp figurativul cu simbolicul,convertindu-l într-un abstract atenuat sau exploziv,verismul primordial cu neoimpresionismul, până la limita non-figurativului,aflat permanent într-un trend ascendent în pictura contemporană.

Eleganța stilistică,armonia și echilibrul sunt caracteristicile de recunoscut în lucrările lui Nicu Baltaru . Mai presus de toate, artistul reușește să se exprime pe sine și pe gustul său, eliberându-se de tiparele și preconcepțiile impuse de manieră, pentru a pune în lumină forţa sa creatoare,dezinvoltă și spontană.Dotate cu o atenție compozițională remarcabilă, lucrările sale sunt caracterizate de un echilibru structural solid, în care nimic nu este lăsat la voia întâmplării și de un amestec tonal de o semnificație expresivă considerabilă.

Să te oprești în fața unui tablou pictat de Nicu Baltaru este ca și cum ai avea o întâlnire magică cu misterul unei narațiuni vizuale, cu transparențe comparabile cu cele ale unui vitraliu Liberty.Picturile lui sunt o simfonie de culori – în principal de cele calde și însorite – întotdeauna gândite a priori , în tonuri și contra-tonuri care dansează și se urmăresc reciproc pe pânză, dând viață unor imagini pictoriale având o armonie echilibrată.

Astăzi, în loc să gândim și să reflectăm în fața artei, suntem ademeniți de industria culturii către divertisment și amuzament, poate ca să uităm de nemulțumirile și problemele societății în care trăim. Arta, redusă la un stimul semantic ,la nivel de mărfă, tinde spre un un catharsis aristotelic în scopul satisfacției de moment, simulând o stare în care totul este în ordine, chiar dacă, mai ales în zilele noastre,nimeni nu mai crede asta…De aceea,suntem fericiți să privim picturile lui Nicu Baltaru , departe de industria culturii și departe de arta considerată marfă,în care bucuria libertății personale o putem vedea și simți în fiecare pânză .Spirit liber, înclinat către un romantism blând, departe de modă și curentele ei. Nicu Baltaru este un pictor cu o intuiție cromatică clară, străbătut de o forță persuasivă echilibrată și profundă.

În spatele aparentei liniști pe care o afișează artistul, în intimitatea sa se ascunde un temperament expansiv,în dorința sa de a comunica tot sinele interior făcut din speranțe și dezamăgiri, din bucuria vieții, dar și din frici față de obstacole existențiale. În fiecare tablou artistul își transferă starea de dispoziție pe pânză, cu un angajament creativ și tehnic precis, combinat cu profunde impulsuri emoționale,sporite de evanescențele tonale care alternează pe suportul pictural ce oferă imagini de un lirism perceptiv pur. Cu nuanțele sale de policromie, artistul parcă vrea să ne atragă atenția, dincolo de coordonatele comune ale picturii sale , dezvăluind fără întârziere puterea reală a factorului cromatic.

Într-o lume în care goana după bani este prioritară și în care mulți își inventează merite și calități menite să-i propulseze în frunte atunci când e vorba de onoruri și onorarii,Nicu Baltaru rămâne artistul modest și discret,prea candid și prea sensibil pentru această lume frivolă și rapace.Retras în Ibăneștii de Mureș,el și-a făurit destinul de artist în liniștea atelierului său ,departe de lumea dezlânțuită,pânzele sale fiind o dovadă vie a unui suflet îndrăgostit iremediabil de natură.

 EXPOZIȚII  PERSONALE

 

 1968  – Suceava

 1972 – Botoșani

 1992  – Linkebeek,BELGIA

  2014,2015,2016 – Ibănești,jud.Mureș

  2016 – București

  2016 – Galeria de Artă ”UNIREA” Tg.Mureș

  2018 – Prefectura Tg. Mureș

 

EXPOZIȚII COLECTIVE

 

2000 – 2018 – Salonul de pictură , Galeria de Artă ”UNIREA”     Tg.Mureș

2009 – Leptokaria,GRECIA

2015 – Reghin

2019 – Turda

2019 – Dej

2019 – Satu Mare

2019 – Cetatea Medievală Tg. Mureș

2019 – Paralia Katerini,GRECIA

 

TABERE  DE  PICTURĂ

 

2014-2018 – Sovata

2015-2016 – Tabăra Națională de pictură Bistra de Mureș

2017 – Tabăra de pictură ”WEEK-END ”,Tg.Mureș

2017-2018 – Sighișoara

2017-2018 – Sărmașu

2018 –  Râciu,jud.Mureș

2018 – Lăpușna ,jud.Mureș

2018 – 2019 –  ”Culori Bistrițene” , Bistrița

 2019 – Cetatea Medievală Târgu-Mureș

 

A ilustrat cărți de poezii pentru copii: „Prințul păpădiilor”, și „Valea Gurghiului” în anul 2007.

Este cetățean de onoare al comunei Ciocănești, județul Suceava.