Ziraldo – Brazilia

Ziraldo Alves Pinto,cunoscut ca Ziraldo, s-a născut la 24 octombrie 1932, în orașul Caratinga din statul Minas Gerais,Brazilia.Numele lui vine dintr-o combinație a prenumelui mamei sale, Zizinha și al tatălui său, Geraldo,din care a ieșit un nume unic ,Zi-raldo… A fost cel mai mare dintre cei șapte copii ai familiei.Și-a petrecut copilăria în Caratinga, mergând la școală la Grupo Escolar Princesa Isabel. În 1949 a plecat la Rio de Janeiro împreună cu bunicul său și a studiat timp de doi ani la Colegiul MABE. Colaborează în această perioadă cu desene în periodice pentru copii și tineret,precum Vida Infantil, Vida Juvenil , Sesinho și publică caricaturi în revista A Cigarra.

În 1950 s-a întors la Caratinga pentru a efectua serviciul militar obligatoriu. A terminat școala secundară la Colégio Nossa Senhora das Graças.

În 1957,a absolvit Facultatea de Drept în cadrul Universității Federale din Belo Horizonte ,capitala statului Minas Gerais .În anul următor s-a căsătorit cu Dona Vilma, după șapte ani de prietenie.Cuplul a avut trei copii, Daniela, Fabrizia și Antônio, și patru nepoți.

Ziraldo a îndrăgit desenul de la o vârstă foarte fragedă,obișnuind să deseneze peste tot – pe trotuare, pereți, săli de clasă … O altă pasiune a lui din copilărie a fost lectura,care l-a făcut să citească tot ce i-a căzut în mână ,autorii săi preferații fiind Monteiro Lobato, Viriato Correa și Clemente Luz.De altfel,toată viața sa,Ziraldo  a fost dispus să apere enegic importanța acestui suport minunat – cartea- despre care avea să spună că este  „cel mai perfect obiect pe care oamenii l-au inventat vreodată”.Încă de la vârsta de șapte ani, artistul a fost atras de cărțile cu benzi desenate, atunci când a citit Vrăjitorul de Monteiro Lobato.A fost pentru prima dată când a plâns cititnd o carte și din acel moment a   simțit că acesta este locul unde-și va găsi vocația,în viitor.

Cariera lui Ziraldo Ziraldo a început la revista Era Uma Vez ( A fost odată…) care i-a publicat lunar primele sale caricaturi. În 1954 a început colaborarea cu ziarul A Folha de Minas, același ziar care i-a publicat primul său desen în 1939, când avea doar șapte ani. Aici i s-a încredințat o pagină de umor,înlocuindu-l pe caricaturistul Borjalo (1925 – 2004) .Tot în acest an colaborează cu ziarul Binomio.

În 1957, s-a mutat la Rio de Janeiro și, în anul următor începe să-și publice lucrările în revista A Cigarra și mai apoi ,în revista O Cruzeiro. Doi ani mai târziu, creează aici personajul Pererê, care a avut un mare succes la publicul cititor ,determinând compania O Cruzeiro să publice o revistă lunară, numai cu povestiri având ca erou personajul creat de Ziraldo.

În 1963 a început să lucreze cu Jornal do Brasil, unde a publicat caricaturi și benzi desenate. De asemenea, a colaborat cu revistele magazin Visão și Fairplay.

Ziraldo a făcut postere pentru mai multe filme braziliene, printre care Os Fuzis, Os Cafajestes, Selva Trágica, Os Mendigos etc.

În Rio de Janeiro, Ziraldo a devenit unul dintre cei mai cunoscuți artiști grafici din Brazilia,căpătând recunoaștere și apreciere în întreaga lume,fiind un  un artist care de-a lungul anilor și-a pus în valoare multiplele fațete ale talentului său: pictor,caricaturist,autor de benzi desenate,ilustrator, jurnalist, dramatrg și scriitor.

În anii ’60, caricaturile și benzile desenate ale lui Ziraldo au apărut ,rând pe rând,în revista magazin O Cruzeiro și în ziarul Jornal do Brasil. Personaje ca Jeremias, Bom, Supermãe și mai târziu Mineirinho, au devenit extrem de populare.

În 1960, visul artistului din copilărie a devenit realitate: Ziraldo a lansat „Turma do Pererê” – prima revistă magazin de benzi desenate, produsă în întregime în Brazilia și realizată de un singur autor.Principalul personaj al reistei fost Saci Pererê, o figură mitică importantă din folclorul brazilian. Alte personaje din ace carte au inclus un mic indian și câteva animale, cum ar fi un leopard, o broască țestoasă, un iepure și o bufniță,mica faună devenind un reper în istoria cărților de benzi desenate din Brazilia. Turma do Pererê a fost interzisă în 1964, la scurt timp după venirea la putere a regimului militar din Brazilia. În anii ’70, Editura Abril a relansat cartea, de data aceasta, însă, fără același succes.

În timpul perioadei de dictatură militară (1964-1984), Ziraldo a făcut parte din mișcarea de rezistență împotriva represiunii. Împreună cu alți umoriști a fondat cel mai important ziar non-conformist din istoria presei braziliene, tabloidul O Pasquim,publicație pe care Ziraldo a considerat-o ca fiind o adevărată celulă de rezistență a umoriștilor post-’68. O Pasquim a fost un periodic săptămânal care a apărut la Rio de Janeiro în 1969.Imaginat,inițial,de caricaturistul Jaguar ca buletin informativ al cartierului Ipanema, a devenit în curând un fenomen național. Renumit pentru rolul de opozant  față de regimul militar din Brazilia, O Pasquim a folosit umorul pentru a critica constrângerea politică și încălcarea sistematică a drepturilor omului de către dictatura braziliană. Finanțată de Murilo Reis, O Pasquim a început cu distribuția a 10.000 de exemplare, dar circulația sa a ajuns la peste 200.000 exemplare la începutul anilor 1970. Ziarul a reunit o nouă generație de artiști foarte critici față de situația politică din Brazilia, printre care: Millôr Fernandes, Ziraldo, Jaguar, Martha Alencar, Sérgio Noronha, Moacir Scliar, Newton Carlos, Chico Buarque, Caetano Veloso, Ferreira Gullar, Glauber Rocha Cacá Diegues. Stilul său colocvial a transformat în profunzime limbajul jurnalismului brazilian. Publicitatea a ocupat 25% din paginile ziarului, fiind achiziționat în primul rând de fiii și fiicele clasei de mijloc braziliene. Multe dintre articolele sale cele mai interesante și mai ales caricaturile politice acide au fost cenzurate de dictatura militară, a cărei poliție a invadat sediul lui Pasquim în noiembrie 1970, arestând aproape toți jurnaliștii săi. Ziarul a devenit apoi simbolul rezistenței societății civile în fața autoritarismului statului. Desi O Pasquim si-a inchis operatiunile in 1991, este încă considerat ziarul alternativ de cea mai mare longevitate din Brazilia.

Odată cu limitarea libertăților civile în vremea dictaturii militare, mulți brazilieni care au fost împotriva regimului au încercat să se ascundă pentru a scapa de închisoare. Ziraldo a petrecut multe nopți albe ajutându-și prietenii să se ascundă ,fără sa-și facă griji pentru el însuși. În cele din urmă,a fost arestat în casa lui și dus la Fortul Copacabana, acuzat că este un element periculos.

În 1968, talentul lui Ziraldo a fost apreciat la nivel internațional prin publicarea lucrărilor sale în revista Graphis,considerată a fi un fel de Pantheon al artelor grafice din Brazilia. Producțiile sale au fost publicate și în reviste internaționale, inclusiv în Penthouse și Private Eye în Marea Britanie, Plexus și Planète în Franța și revista Mad Magazine în Statele Unite.

În anul 1969 artistul a primit două premii foarte importante: Oscarul Internațional de Umor în cadrul Expoziției Internaționale de Caricaturi din Bruxelles și Premiul Merghantealler, cea mai înaltă onoare acordată unui jurnalist de presă liberă din America Latină de către Asociația Internațională de Presă din Caracas, Venezuela. Ziraldo a fost invitat să deseneze posterul anual al UNICEF – fiind primul artist latin căruia i s-a acordat această onoare. Tot în 1969,Ziraldo a făcut o frescă cu ocazia deschiderii clubului de noapte Canecão, din Rio de Janeiro, pe un zid cu o suprafață de peste 200 de metri pătrați. Această operă de artă a fost reprodusă în reviste din întreaga lume. Astăzi este, din păcate, ascunsă în spatele unui panou din lemn. De asemenea, în anul 1969 a publicat prima sa carte, FLICTS,o lucrare inovatoare din punct de vedere grafic,în limbajul cărților pentru copii. Este povestea unei culori, „rare și triste”,care nu și-a găsit locul în această lume, artistul folosind pentru ilustrarea cărții o mulțime de culori și un minim de cuvinte. Cu prilejul vizitei în Brazilia a astronauților americani care au pășit prima dată pe Lună ,ambasada SUA din Brazilia le-a făcut cadou acestora o copie a cărții lui Ziraldo .Neil Armstrong, unul dintre astronauți, a fost impresionat când a citit cartea,scriindu-i autorului: „Luna este FLICTS”.

În anii ’70, când lucrările sale au căpătat deja notorietate , caricaturile lui Ziraldo au deschis noi porți în Brazilia și în întreaga lume. Din 1972, lucrările sale au fost tot timpul selectate și publicate de revistele Graphis Annual și Graphis Porter,cele mai multe reviste internaționale folosindu-le pentru copertele lor, inclusiv Vision, Playboy și GQ (Gentlemen’s Quarterly). Unele dintre caricaturile sale au fost selectate pentru a deveni parte a colecției Muzeului de caricatură din Basel ,în Elveția.

Din 1979, Ziraldo a început să-și dedice mai mult timp pentru vechea lui pasiune: scrierea povestirilor pentru copii.În 1980, Ziraldo a lansat cartea O Menino Maluquinho la Bienala de Carte din São Paulo.Cartea a devenit cel mai mare succes editorial din cadrul Târgului și a fost premiată cu Prêmio Jabuti al Camerei braziliene de carte din São Paulo. Pănă în prezent ,această carte a fost vândută în peste trei milioane de exemplare ,în cele 116 ediții,care au apărut  începând cu anul 1980.Primul film adaptat după carte – Menino Maluquinho – The Film, a fost lansat în Brazilia în 1994, iar al doilea – Menino Maluquinho 2 – The Adventure, a fost lansat în 1999,ambele  câștigînd  aproape 20 de premii.În 2006 , TV Brasil a difuzat 26 de episoade dintr-un serial inspirat de cartea lui Ziraldo.De asemenea, au mai fost adaptări pentru teatru și chiar  pentru opera pentru copii ,cu muzica compusă de Ernani Aguiar.   După acest memorabil succes,Ziraldo a continuat să scrie pentru copii ,publicănd 189 de cărți, dintre care 40 sunt despre Menino Maluquinho.Până în prezent,cărțile sale s-au vândut în aproximativ zece milioane de exemplare, fiind traduse în mai multe limbi străine (spaniolă, italiană, engleză, germană, franceză, bască și chiar esperanto) și au fost publicate  în țări, cum ar fi Portugalia, Germania, Italia și Spania. Cele mai multe dintre lucrările distribuite în afara țării au fost ,totuși,în țările  Americii Latine.

În 1999, aristul a fondat revistele „Bundas” (o publicație de umor care parodiază revista ”Caras”, despre viața de zi cu zi  a partidelor și despre spectacolul ostentativ pe care-l oferă în public  elita bogătașilor brazilieni),precum și revista A Palavbra.Din 2002, publică un nou periodic, numit O Pasquim 21.

Arta lui Ziraldo face parte din viața brazilienilor de zi cu zi , operele sale putând fi identificate în logo-uri cunoscute, cum ar fi cel folosit de Telerj (compania de telefonie din Rio de Janeiro), în postere culturale sau comerciale ,sute de tricouri personalizate cu lucrările sale , simboluri pentru campanii, etc.

Ziraldo este tatăl regizoarei Daniela Thomas și compozitorului de muzică de film nominalizat la Premiile Globului de Aur, Antônio Pinto.